23 March 2019

Postări recente

Schimbare metodologică: gospodăriile cheltuiesc mai mult pe impozite

INS arată structura cheltuielilor gospodăriilor în anul 2015 și, ce să vezi, în comparație cu anii precedenți acestea au alocat o pondere mai mare plății diverselor taxe și contribuții. Citind metodologia am aflat că “Începând cu anul 2015, se foloseşte Clasificarea Europeană a Consumului Individual pe Destinaţii – COICOP 2013 la nivel de 5 digiţi, ceea ce aduce modificări asupra structurii anumitor indicatori, în sensul regrupării acestora, faţă de anii anteriori.” Deci românii “mănâncă” mai multe taxe decât știam. În rest, nici o surpriză, românii cheltuie chiar pe mâncare 21% din bani, 23% pe bunuri nealimentare și 20% pe servicii.  

Citeşte în continuare

Cică poporul e de vină că mănâncă parizer și nu cozonac

Ce-am învățat (din nou) în această campanie electorală? Chipurile, că votanții proști sunt de vină pentru rezultat; fie pentru că au votat corupți, fie pentru că nu a venit la vot. Ideea că alegerile sunt o luptă între deștepți și proști, că alegerile pot fi câștigate doar prin asmuțirea unui grup social împotriva altuia, a fost întreținută sistematic, începând cu acel faimos stupid people al lui Brucan și până la ultimele sloganuri ale suporterilor lui Nicușor Dan:   Făcând o paralelă cu economia, populația este de vină dacă se cumpără mult parizer. Fiindcă e proastă și cumpără. Tot populația este de vină dacă avem mașini proaste, fiindcă ea nu cumpără Mercedes-uri (în ciuda perspicacilor analiști care ne sfătuiesc că “suntem prea săraci ca să cumpărăm lucruri ieftine”, prin urmare…). Evident, poporul este de vină pentru ca face agricultură cu calul și căruța, nu cu tractorul. Și cine altcineva decât poporul este …

Citeşte în continuare

Dacă aveți de ales între două rele, mai bine stați acasă

Să presupunem că este ora prânzului, intrați să mâncați într-o cârciumă și ospătarul vă spune că nu are altceva decât două feluri de ciorbă: de fasole și de spanac (rețeta săptămânii). Ghinion, ciorba de spanac nu va place, iar cea de fasole este veche de 3 zile. Trebuie să alegeți dintre două rele răul cel mai mic? Sau vă vedeți de drum? Dacă este să ne luăm după cei care ne tot cheamă la vot, ar trebui să rămânem în restaurant și să mâncăm ceva, oricât de rele ar fi ciorbele, să alegem una dintre ele. Dar este absurd, în practică nimeni nu face asta aproape niciodată. Ci merge mai departe și caută alt restaurant sau ceva de mâncare care să-i placă. Gândiți-vă ce s-ar întâmpla dacă toți clienții care ar trece pragul restaurantului ar rămâne să mănânce. Patronul restaurantului ar fi super-fericit; “sistemului” lui dă roade: “Dă-le la clienți …

Citeşte în continuare

Să se dea îngrijire medicală, câtă puțină la fiecare ca să ajungă la toți!

Acesta ar trebui să fie motto-ul oricărui sistem socialist de asistență medicală. Doar că nu sună „corect” politic. Sună bine să spui că statul salvează vieți, în timp ce sistemul privat este pentru bogați. Total fals. Există două argumente în favoarea pieței libere. Primul este cel etic. Un sistem de sănătate integral privat este just deoarece derivă din acțiunile liber consimțite ale cetățenilor și reflectă preferințele (nevoile) acestora. Un sistem de sănătate public este injust deoarece se construiește pe mecanismul impozitării: fiecare cotizează “după posibilități” pentru ca fiecare să beneficieze “după nevoi”. Asta în teorie, desigur. În realitate, cum posibilitățile sau resursele sunt întotdeauna limitate în comparație cu nevoile, sistemul de stat are o reală problemă de alocare a îngrijirii medicale, problemă pe care în absența prețurilor nu o poate rezolva decât prin decrete ministeriale, de genul “Hai să mai dăm 1% din PIB în plus la sănătate”, “Hai să …

Citeşte în continuare

Din deponenți în investitori, din creditori în speculanți – părtași la o sinucidere economică

Celebra zicală keynesiană conform căreia o datorie publică gigantică nu ridică nici o problemă, fiindcă, nu-i așa, “ne-o datorăm nouă înșine” (!) cred că poate fi folosită și pentru a descrie ce se întâmplă cu sistemul de pensii. Sau, altfel spus… la început statul a luat de la Ion ca să-i dea lui Gheorghe. În faza a doua, statul a început să confiște de la toată lumea (diferențiat) și să dea… la toată lumea (diferențiat), astfel încât distincția dintre contribuabil și privilegiat să nu mai poată fi făcută cu ușurință. Ideea este să creezi o ceață atât de deasă încât să nu se mai prindă nimeni ce se întâmplă de fapt. Evident, pe măsură ce gradul de alambicare al hoției crește, cu atât hazardul moral și stimulentele perverse cresc și ele, ceea ce subminează sistemul: evaziunea fiscală crește, “noi ne facem că muncim – ei se fac că ne plătesc”, …

Citeşte în continuare