16 July 2019

Postări recente

Căpușe în acțiune

Uite de asta trebuie să dați ban, ban direct oricărui “expert” (bugetar sau client al statului, desigur) care spune că nu trebuie scăzute birurile în România. De asta. Fiindcă acest “expert” știe prea bine că statul este instrumentul prin care unii încearcă să trăiască pe spinarea celorlalți, că statul însuși este cea mai mare căpușă inventată vreodată. Când Curtea de Conturi vine și îți spune că în România autoritățile publice prăpădesc miliarde și miliarde de euro anual, bani pentru care mulți ar intra de bunăvoie și nesiliți de nimeni la pușcărie, când clasa politică este formată în vasta ei majoritate din asemenea exemple, când partidele și parlamentarii votează în general legi absurde, pentru a-și servi clientela (așa cum este cazul legii supermarketurilor) sau doar pentru a se face că muncesc ceva (așa cum este cazul legii votului prin corespondență) ei bine, atunci înseamnă că ești tu însuți un politruc dacă …

Citeşte în continuare

Execuția bugetară, la jumătatea anului

La jumătatea anului statul are un deficit de 0,5% din PIB, adică fix cât avea și în anul 2014. Situația nu este în principiu problematică, dacă ne amintim că în 2014 bugetul a încheiat cu un deficit de doar 1% din PIB. Dacă ne uităm la veniturile înregistrate de guvern, vedem că, într-adevăr, veniturile totale au scăzut cu 2%, dar veniturile fiscale au rămas practic neschimbate, în ciuda relaxării fiscale începută în iunie anul trecut. Hai să ne uităm la TVA, unde vedem că s-a colectat cu 9,5% mai puțin ca anul trecut. Nici măcar această scădere nu susține ideea că relaxarea fiscală a fost o idee proastă, deoarece cota medie de TVA a scăzut cu 26-27%, deci dacă reducerea de TVA nu ar fi stimulat economia ar fi trebuit să vedem o scădere de trei ori mai mare a încasărilor – ceea ce nu s-a întâmplat. În ceea ce …

Citeşte în continuare

Statul este terminat. Doar cetățenii se pot opune eficient atacurilor kamikaze

Pe acest blog am mai recomandat lucrările lui Martin van Creveld, profesor de istorie la Hebrew University of Jerusalem și un foarte apreciat teoretician militar. De fiecare dată când aflu despre un nou atac terorist îmi aduc aminte de The Rise and Decline of the State. “Războiul împotriva terorismului”, sau cum se mai numește acest eșec catastrofal al încercării statului de a păstra ordinea și disciplina, nu a produs rezultatele scontate și nici nu avea cum să le producă deoarece conflictul nu este unul tradițional, între actori statali. Aici avem de-a face cu o categorie cu totul specială de actori non-statali, e vorba de mici rețele sau chiar de simpli indivizi, de multe ori kamikaze, în fața căreia forțele regulate ale statului și-au demonstrat ineficiența. Și nu de ieri de azi. De decenii. Se spune că nu poți ucide o muscă cu tunul. Cea mai bună replică la adresa atacurilor izolate …

Citeşte în continuare

Puterea poveștilor în Turcia

La sfârșitul lunii martie, o ultimă etapă procesuală a dus în cele din urmă la achitarea a peste 200 de ofițeri militari turci, care fuseseră condamnați pentru plănuirea unei lovituri de stat în 2003, împotriva guvernului islamist nou ales la acel moment. Inculpații au primit pedepse lungi închisoare după primul proces, încheiat în septembrie 2012, chiar dacă dovezile împotriva lor au fost falsificat în mod clar. De atunci, până la momentul în care s-a încheiat rejudecarea cauzei, cei mai mulți observatori au recunoscut că primul proces a fost o făcătură. Dar, până de curând, cazul “Sledgehammer” a fost considerat în general ca prevestind aducerea sub control a armatei Turciei, prea băgăcioase în politică, și ținerea ei în frâu de către guvernul ales în mod democratic. Intelectualii liberali și observatorii occidentali au aplaudat urmărirea penală și a salutat-o ca una dintre cele mai mari realizări ale guvernului prim-ministrului Recep Tayyip Erdogan, …

Citeşte în continuare

Dublul standard al socialiștilor când vorbesc despre sărăcie și terorism

Ieri presa de stânga internațională și amicii noștri socialiști au repus în circulație hărți și grafice, precum cel de mai jos, care arată că, la scară istorică, Europa de Vest nu se confruntă cu cine-știe ce atacuri teroriste. Sau ca acesta, care arată că terorismul  este cu adevărat o problemă în altă parte, de exemplu în Africa sau în Orientul Mijlociu: Și știți ce? Socialiștii au dreptate. Chiar așa stau lucrurile. Deși putem interpreta diferit atacurile recente față de cele de acum câteva decenii – pentru că una este ca un stat (Libia) să distrugă un avion cu pasageri deasupra UK și alta este ca cetățenii propriei țări (Franța) să comită astfel de atacuri – ei au dreptate în privința cifrelor. Ce nu înțeleg eu este însă următorul lucru. Dacă graficele de mai sus ar trebui să ne facă să ne simțim mai liniștiți, atunci de ce graficul de mai …

Citeşte în continuare