19 August 2017
Știri pe scurt

Postări recente

Foarte bine că statul își reduce “investițiile”. Să le mai taie în continuare

Cheltuielile de capital ale statului au ajuns să reprezinte, în termeni reali, doar un sfert din nivelul pe care îl aveau înainte de criză. Majoritatea presei apreciază asta ca un fapt negativ, de natură să submineze creșterea economică, dar se înșeală. Statul român a risipit enorm de mulți bani an de an sub pretextul “investițiilor publice”. Așa cum am explicat de câteva ori, nu de investiții în sine a dus lipsă economia, ci de investiții “deștepte”, adică de unele operate pe criteriul profitului, în condiții de concurență. Într-o țară cu o calitate execrabilă a guvernării doar un idiot ar da bani pe mână guvernului: prioritatea României este schimbarea clasei politice și, dacă asta nu se poate, atunci adoptarea de instituții mai incluzive, nu extractive (adică mai puțină redistribuție către grupul restrâns al “băieților deștepți”). Cum de au scăzut cheltuielile de capital? Aș remarca două posibile explicații: 1. Ofensiva DNA care …

Citeşte în continuare

Să ne dezindustrializăm ca să reducem emisiile de gaze?

Subiectul emisiilor de gaze cu efect de seră este unul tangențial economic. La fel cum guvernele pretindeau în anii ’70 că petrolul este pe sfârșite și că este nevoie de o reducere a consumului altminteri riscăm să rămânem în beznă, tot așa este și ideea că emisiile de CO2  (în principal) duc la încălzirea planetei și la fenomene dezastruoase. Istoria a demonstrat că prima afirmație a fost falsă, despre a doua nu suntem siguri, dar chestiunea este alta. Supraexploatarea resurselor – inclusiv a planetei – chiar dacă reprezintă o externalitate negativă, devine relevantă doar atunci când oamenii o socotesc așa. Căci viața e plină de externalități negative (și pozitive) și nu orice externalitate negativă este importantă. De exemplu, faptul că un drum cu mașina de acasă până la servici durează 30 de minute datorită aglomerației ilustrează o externalitate negativă: fac așa de mult timp cu mașina pe drum deoarece și …

Citeşte în continuare

Despăduririle care sunt și nu prea sunt

Suprafața împădurită a României a crescut de la Revoluție încoace: dacă în 1990 pădurile acopereau 64000 km pătrați, în anul 2015 ele se întindeau pe 69000 km pătrați. Rata anuală a despăduririi a fost practic zero în primii ani de după Revoluție, iar în perioada 2000-2015 a fost negativă (-0,5%). Așa arată ultimele date furnizate de Banca Mondială. Cum se face atunci că ne plângem de despăduriri când România are din ce în ce mai mulți copaci? Diavolul se ascunde în detalii, ca de obicei. Defrișarea unor suprafețe forestiere a afectat agricultura din zonele apropiate și astfel au apărut necazuri și reportaje la posturile TV; în paralel, împăduririle nu crează miracole sau beneficii atât de mari încât presa să le raporteze constant. Da, s-au redus pădurile în Covasna și în Harghita, dar s-a împădurit județele Mureș sau Brașov. Interesant este că mărirea ariei împădurite a avut loc simultan cu creșterea …

Citeşte în continuare

De data asta este diferit?

Deși nu au trecut prea mulți ani de la ultima perioadă de avânt nesustenabil (încheiat cu o criză de proporții), este uimitor cum mulți decidenți, investitori, politicieni par să se fi născut după; adică par să fie complet străini de ce s-a întâmplat în anii 2004-2008. Observăm cum unii se înghesuie să cumpere acțiuni la bursă, îndatorându-se în raport de 10:1; politicienii măresc deficitul bugetar în vreme de creștere economică – o abordare lipsită de justificare chiar și în manualele keynesiene; în general lumea se înghesuie să spargă banii, afacerile par să bubuie iar Bucureștiul freamătă la fel ca în 2007-2008 (și atunci era un calvar să circuli cu mașina la ore de vârf). Mi-am propus să abordez subiectul pe larg în cadrul noului workshop Se repetă sau nu istoria?, la Academia Privată. Deși există numeroase asemănări între dinamica economică actuală și experiența boom-ului anilor 2000, sunt și diferențe. Aceste …

Citeşte în continuare

Rata natalității este la un minim istoric și iată de ce

De 100 de ani guvernul american calculează rata natalității. Acum aceasta se află la un minim istoric. Explicațiile sunt numeroase, dar un motiv este schimbarea dramatică a modului în care societatea consideră valoarea economică a copiilor. Este uimitor cât de mult s-a schimbat în istorie relația dintre copii și adulți. În urmă cu un secol statutul copiilor în societate era diferit de cel de astăzi. Ei erau considerați adulți în devenire și primeau atâtea responsabilități pe cât puteau duce, conform competențelor lor, iar aceste responsabilități se tot înmulțeau pe măsură ce ei creșteau. Nu exista nici un Minister al Muncii care să-i “protejeze” de experimentarea unei vieți depline. Copiii din acele zile au fost considerați valoroși pentru că erau productivi. Ei lucrau, dobândeau abilități și produceau pentru familiile lor sau pur și simplu se angajau pentru diverse afaceri ici și colo. Ei reprezentau niște active. Pe măsură ce dobândeau abilități, disciplină …

Citeşte în continuare