23 September 2019

Postări recente

Raed Arafat: dulce ca mierea e monopolul patriei

Imi pare rau sa vad ca dl. Arafat are o gandire economica atât de incoerentă. Într-un interviu în care se referă la posibilitatea reformării/privatizării sistemului de urgență, zice dansul ba (1) ca sistemul privat vrea sa faca profit, deci nu te poti baza pe el fiindca o sa exploateze populatia, ba (2) ca face voluntariat (precum in Piatra Craiului), deci iar nu te poti baza pe el 😉  (1) “în momentul în care l-ai liberalizat și ai lăsat o nișă prin care intră comerciantul și începe să-ți ia din bani, în scurt timp el va cere competiție prin licitație, va cere mai multe beneficii și devine din ce în ce mai agresiv”… (2) “E un singur om, care are o anumită experiență care astăzi este, mîine se pensionează, nu mai poate să zboare, nu mai este. Pot construi un sistem doar pe această bază? Nu!” Asta e ca in gluma aia …

Citeşte în continuare

Autostrazile

Hannibal este creditat cu formula „dacă nu găsim un drum, vom construi unul”. O autostradă nu are doar funcția practică că te ajută să mergi mai repede, ci și una conceptuală, filosofică. Această formă complexă de drum te ajută să delimitezi curente de gândire, teorii politice. De exemplu, o diferență între liberalismul clasic și minarhism, Hazlitt versus Nozick, este că primul acceptă ca statul să facă drumuri, ultimul nu. Pentru un minarhist statul oferă doar servicii de protecție: tribunale, armată, poliție, nu se ocupă de drumuri. Autostrăzile au însă și o funcție ideologică locală, ne disting între stânga și dreapta românească. Tensiunea esențială ar fi că stânga cheltuiește banii publicii pe programe sociale, dreapta face autostrăzi, face investiții, privește în viitor. Dacă nu vrei autostrăzi, ții cu PSD-ul, vrei spargerea banilor pe protecție socială în loc să vezi în viitor, să vezi miile de investitori care vin pe autostrăzi. Aici …

Citeşte în continuare

Veniturile fiscale: – 0,8%; cheltuielile publice: + 4,7%

Îngrozitor!! După 7 luni scurse din acest an constatăm că veniturile din birurile puse pe cârca cetățeanului au scăzut cu… țineți-vă bine… 0,8%. Exact, ați citit bine. Cu o TVA mai mică cu 26-27%, cu alte impozite reduse în ultimii ani (remember, Doar Ponta scade taxele…), în ciuda acuzelor că ANAF nu a biciuit destul firmele, ei bine statul a colectat aproape aceeași sumă de bani ca anul trecut. Am pomenit de BNR-iști și de analiștii care au criticat relaxarea fiscală? Nu, pentru că nici nu mai merită pomenit. Nu același lucru se poate spune despre cheltuielile publice, care au crescut deocamdată cu 4,7%. Dar, desigur, până foarte recent nimeni din elita finanțistă nu a protestat cu convingere împotriva creșterilor succesive de salarii și pensii, erau ocupați să sperie lumea că ajunge țara în criză din cauza scăderii impozitelor. Anyway, ca să nu divagăm, veniturile totale ale statului au scăzut …

Citeşte în continuare

Taxarea Bisericii

În viața omului civilizat, evoluat și cu simț critic sau chiar interesat de ideile liberale, vine inevitabil un moment în care trebuie să ceară taxarea Bisericii. Taxarea Bisericii este Armageddon-ul, este Biblia omului civilizat. Uneori auzi „nu e românul atât de civilizat, încât să avem taxarea Bisericii!”. E o chestie SF, de nu știu ce secol din viitor. Aici trebuie verificat dacă și în Startrek se practica taxarea Bisericii. Deseori auzim producători care se plâng de alți producători, baruri care se plâng de alte baruri că fac evaziune. Iar soluția  recomandată este întotdeauna controale pentru combaterea evaziunii fiscale. Așa s-ar elimina concurența neloială. Am avea un argument egalitarist etic, al încălcării egalității de tratament: „de ce eu să plătesc și alții nu?” Această egalitate de (mal)tratament este cea mai populară. Probabil acești patroni mai vocali s-au înscris printre primii la loteria bonurilor fiscale. Egalizarea, armonizarea fiscală se poate face și …

Citeşte în continuare

Economie de piață funcțională… cu credit guvernamental

Creditul guvernamental a ajuns la un nivel pe care l-a mai avut înainte ca România să primească statutul de “economie de piață funcțională”. În luna iulie acesta a ajuns să reprezinte 28,8% din creditul intern. Involuția s-a produs odată cu izbucnirea crizei și de atunci nu s-a oprit. Deși am depășit criza și asistăm de ani buni la creșterea PIB, creditarea sectorului privat a înghețat, statul devenind punctul de atracție al bancherilor. Guvernul și politicienii votează pe bandă rulantă creșteri de salarii și de cheltuieli, alimentând deficite fără rost, de pe urma cărora cea mai mare parte a țării (cea care nu este bugetară) are de suferit: antreprenorii privați rămân fără acces la credit, crește consumul pe datorie, cei care își văd salariile mărite capătă posibilitatea de a-și procura o felie mai mare din plăcinta producției naționale, în detrimentul celorlalți. Și, desigur, bancherii au de câștigat. Repet, în 2004 România …

Citeşte în continuare