Logica economică

Bacșișul înseamnă câțiva dolari în plus, pentru că nu face parte din prețul bunului comercializat. Există două mari explicații pentru care oamenii dau bacșiș. Prima relaționează bacșișul cu calitatea serviciului, a doua cu norme culturale. În oricare din scenarii, impozitarea bacșișului nu este justificată. Prima explicație ține de calitatea serviciului. Bacșișul motivează chelnerii să ofere servicii mai bune. Un argument standard pentru bacșiș este că e un stimulent pentru îmbunătățirea performanței (Slavov, 2016). Etimologia termenului englezesc „tip” surprinde această motivație a îmbunătățirii serviciului. „Tip” abreviază „to insure promptness”, folosită în sec. XVIII în cafenele din Anglia pe niște cutii pe care se puneau monezile (Belsky, 2009, 15; Lynn, 1993, 479). În românește termenul „bacșiș” provine din persană și a fost preluat via turci, din forma „bahșiș” (Adevărul, 2015) și are sensul de răsplătirea unui serviciu. Pentru unii autori bacșișul este o cale de a rezolva probleme legate de cunoaștere dispersată, …

Un fapt interesant de remarcat este că înțelepciunea populară reflectată în expresii și anecdote amintește mai curând de ideologia conservatorismului anglo-american decât de o gândire socialistă. Ceea ce le face speciale este faptul că nu există echivalentul lor în limbile importante: engleza, germana, franceza, italiana. Să vedem cum consideră românul “the welfare state”: Facerea de bine …………… de mamă. Fără comentarii! Cel de-al doilea exemplu se referă la faimoasa inegalitate economică ridiculizând-o cu un caz de egalizare forțată negativă. Ca să fim mai bine înțeleși, o egalizare pozitivă este încercarea de a-l ridica pe cel sărac la un nivel de trai cât mai apropiat de nivelul omului bogat. O egalizare negativă este când vrei să penalizezi pe cel care reușește aducându-l la cel mai jos numitor comun. Anecdota aceasta este extrem de cunoscută, dar o amintim pentru cei care nu o cunosc sau nu și-o mai amintesc: Dumnezeu, în inspecțiile …

Vineri voi fi la conferința Strategica la SNSPA, unde voi co-prezida panelul pe economie. În încheierea conferinței va avea loc o masă rotundă, moderată de Florina Pânzaru (decan al Facultății de Management) cu următorii speakeri: Ioana Petrescu, economist, fost Ministru de Finanţe; Cristian Păun, profesor, Academia de Studii Economice; Bogdan Glăvan, profesor, Universitatea Româno-Americană; Alexandru Butiseacă, cercetător, Institutul de Economie Mondială. Cum am zis, vom vorbi despre ce determină creșterea economică. Poate apar și câtiva politicieni, că tot sunt în campanie, poate vor să afle părerea noastră despre populismele lor. Na, că am zis-o!

Articolul lui Costel Stăvărache intitulat ”5 avantaje ale teoriilor conspirației” va fi dezvoltat mai pe larg în cadrul cursului ”Teoriile conspirației. O analiză filosofică” pe care îl va susține la Academia Privată în luna noiembrie.

Motto: „The truth is out there” (X Files)   Teoriile conspirației nu au o imagine prea bună, în ciuda popularității lor. Nu de puține ori când cineva vrea să discrediteze o explicație este să spună condescendent „hai că asta e deja conspirație”!, sugerând cumva o interpretare exagerată. Uneori, termenul „paranoia” desemnează un delir cronic de interpretare, sistematizat, cu o conservare aparentă a clarității logicii și gândirii (Dex). 1. Individualismul metodologic este un prim avantaj al teoriilor conspirației. În aceste teorii conspiră indivizi, nu entități agregate ca voința neamului, cererea agregată, spiritul național etc. Actorii sunt indivizi concreți, cu nume și prenume, chiar dacă de cele mai multe ori sunt invocate organizații: Illuminati, Masoneria etc. Etimologic termenul „conspirație” vine din latină și sugerează ideea de grup: con-spirare = a respira cu, con = cu, spirare = a respira (Coady, 2006, 1). Conspirația nu este ceva autist. În teoriile conspirației forțele malefice …