Logica economică

72% din angajatorii români se plâng de faptul că nu reușesc să găsească oameni pregătiți pentru funcțiile de care au nevoie. La nivel global, penuria de specialiști este la cel mai înalt nivel din anul 2007. Sursa. Cauza fenomenului este complexă. Pe de o parte, creșterea economică creează o cerere care nu poate fi satisfăcută de oferta internă, de aici și creșterea de salarii. Pe de altă parte, oferta internă s-a tot redus datorită emigrației și declinului demografic. Ar mai fi și devalorizarea educației.

Execuția bugetară își urmează cursul lin spre un deficit mai mic decât cel asumat la începutul anului. Deoarece am văzut că iar au apărut opinii cum că “reducerile de taxe sărăcesc visteria țării”, m-am hotărât să repet ceea ce spun deja de ani de zile, anume că de fapt risipa bugetară este responsabilă pentru deficit, nu reducerile de impozite. Hai să ne uităm la ce s-a întâmplat cu colectarea taxelor în acest an – la începutul căruia tot felul de “experți” se văitau că vom ajunge în groapă din cauza relaxării fiscale exagerate. Ei bine, pe primele 9 luni din acest an ANAF și-a atins ținta de colectare, mai chiar a adunat ceva mai mult decât a planificat. În cadrul veniturilor fiscale constatăm creșteri majore la toate capitolele, cu o excepție. Singurul impozit unde colectarea a scăzut este, desigur TVA, dar și în acest caz suma adunată (-8,6% față de …

Romanul „Nuntă în cer” de Mircea Eliade nu pomenește nimic despre fiscalizarea nunților, botezurilor sau a maneliștilor. Dacă etatismul este o chestiune din leagăn până în mormânt („from cradle to grave”), evident că statul nu putea rata o temă esențială precum nunta. În România, ideea impozitării nunților revine la intervale regulate, cam la 5 ani (2004, 2010, 2015). Țintele predilecte ale susținătorilor fiscalizării nunților sunt restaurantele și maneliștii (Business24, 2010; Libertatea, 2015). De regulă, este evitată ideea impozitării darurilor către miri, ori de câte ori se pune în discuție fiscalizarea nunților, chiar dacă ideea nu dispare complet din cadru. Există deputați care spun că din darul de nuntă statul nu câştigă absolut nimic, lucru care nu este corect (Fanatik, 2010; RomâniaTV, 2015). În principiu unii politicieni sunt deschiși față de politica de impozitare a nunților, pe ideea că orice venit trebuie impozitat. Însă cred că românii au o problemă de …

Bacșișul înseamnă câțiva dolari în plus, pentru că nu face parte din prețul bunului comercializat. Există două mari explicații pentru care oamenii dau bacșiș. Prima relaționează bacșișul cu calitatea serviciului, a doua cu norme culturale. În oricare din scenarii, impozitarea bacșișului nu este justificată. Prima explicație ține de calitatea serviciului. Bacșișul motivează chelnerii să ofere servicii mai bune. Un argument standard pentru bacșiș este că e un stimulent pentru îmbunătățirea performanței (Slavov, 2016). Etimologia termenului englezesc „tip” surprinde această motivație a îmbunătățirii serviciului. „Tip” abreviază „to insure promptness”, folosită în sec. XVIII în cafenele din Anglia pe niște cutii pe care se puneau monezile (Belsky, 2009, 15; Lynn, 1993, 479). În românește termenul „bacșiș” provine din persană și a fost preluat via turci, din forma „bahșiș” (Adevărul, 2015) și are sensul de răsplătirea unui serviciu. Pentru unii autori bacșișul este o cale de a rezolva probleme legate de cunoaștere dispersată, …

Un fapt interesant de remarcat este că înțelepciunea populară reflectată în expresii și anecdote amintește mai curând de ideologia conservatorismului anglo-american decât de o gândire socialistă. Ceea ce le face speciale este faptul că nu există echivalentul lor în limbile importante: engleza, germana, franceza, italiana. Să vedem cum consideră românul “the welfare state”: Facerea de bine …………… de mamă. Fără comentarii! Cel de-al doilea exemplu se referă la faimoasa inegalitate economică ridiculizând-o cu un caz de egalizare forțată negativă. Ca să fim mai bine înțeleși, o egalizare pozitivă este încercarea de a-l ridica pe cel sărac la un nivel de trai cât mai apropiat de nivelul omului bogat. O egalizare negativă este când vrei să penalizezi pe cel care reușește aducându-l la cel mai jos numitor comun. Anecdota aceasta este extrem de cunoscută, dar o amintim pentru cei care nu o cunosc sau nu și-o mai amintesc: Dumnezeu, în inspecțiile …