22 October 2020
Home / Finanțe-Bănci / O oportunitate de aur pentru Elveția

O oportunitate de aur pentru Elveția

Referendumul pentru Inițiativa privind Aurul din Elveția va avea loc pe 30 noiembrie. Inițiativa presupune următoarele: (1) Băncii Naționale a Elveției (SNB) îi va fi interzis să vândă aur din rezerva pe care o deține; (2) Aurul din rezervele SNB trebuie stocat în Elveția și (3) SNB trebuie să își țină cel puțin 20% din active în aur (”regula celor 20%”).

Bilanțul SNB arată în prezent active de 522.3 miliarde de franci elvețieni (CHF), cu depozitele de aur și veniturile din tranzacții cu aur totalizând 39.4 miliarde CHF. Astfel, ponderea aurului în activele Băncii este de 7.5%, mult mai puțin decât cere Inițiativa. Dacă referendumul va avea succes, adica dacă Inițiativa va fi adoptată, SNB va trebui să-și mărească deținerile de aur raportat la totalul activelor. Acest lucru poate fi realizat în două moduri:

  1. Dacă bilanțul SNB rămâne la fel de umflat în prezent (datorită cumpărărilor de valută din ultimii ani), SNB ar trebui să cumpere aur în valoare de 65 miliarde CHF.
  2. Banca Națională a Elveției ar putea să își ”restrângă” bilanțul contabil până la nivelul din 2007 prin vânzarea rezervelor de valută până când aurul deja deținut va reprezenta cel puțin 20% din active. Această variantă pare totuși foarte puțin probabilă și nu ne vom mai referi la ea.

Să presupunem ca SNB trebuie să cumpere aur și că acest lucru presupune o sumă considerabilă de bani. Acum apare o întrebare importantă: cum pot fi finanțate achizițiile de aur și care sunt consecințele?

Finanțarea achiziției de aur

SNB și-ar putea finanța achiziția de aur prin schimbarea valutelor din rezervă, în mare majoritate euro, dar și dolari, yeni sau lire sterline. Din această acțiune derivă 3 efecte:

  • Cumpărarea de aur în schimbul rezervelor de valută ar lăsa oferta internă de monedă neschimbată; nu ar fi o măsură inflaționistă, deoarece nu ar afecta cantitatea de bani elvețieni de pe piață
  • Monedele vândute de SNB în schimbul aurului s-ar deprecia față de francul elvețian; ne vom ocupa de acest aspect ceva mai jos.
  • Achizițiile de aur realizate de SNB ar putea duce la o creștere a prețului aurului; desigur, acest efect nu poate fi cuantificat și prevăzut cu precizie.

Restricționarea creării de bani

Odată ce se va alinia regulii celor 20 de procente, SNB mai poate încă să crească oferta de bani de pe piață, cumpărând aur sau bijuterii din aur de la persoane private (elvețieni sau străini) în schimbul unor franci proaspăt tipăriți. Practic, Inițativa nu ar trece Elveția la etalonul-aur, ceea ce ar însemna ca SNB să asigure convertibilitatea tuturor francilor în aur. Cu toate acestea, Inițiativa ar avea, cu siguranță, câteva implicații benefice.

Prima și cea mai importantă, regula celor 20 de procente ar împiedica SNB să ducă o politică de expansiune monetară. Pentru a crește cantitatea de bani, Banca ar trebui să cumpere aur echivalent cu 20% din cantitatea de franci emisă. Expansiunea masei monetare de franci nu doar că ar fi ancorată de aur – ca ultimă modalitate de plată, pentru care oferta este strict limitată – ci, pe deasupra, o asemenea politică ar fi ”vizibilă” și ar putea fi sancționată mult mai ușor de publicul elvețian. Mai mult, regula celor 20 de procente ar forța băncile să adopte un atitudine mai precaută în activitatea de creditare. Sistemul rezervelor fracționare, de exemplu, ar deveni mai puțin atractiv, deoarece băncile nu s-ar mai putea aștepta ca SNB să le salveze prin simpla printare de bani. Ultima implicație, dar nu cea mai puțin importantă, Inițativa ar face francul elvețian mai puțin inflationist, mai ales prin faptul că ar descuraja băncile comerciale să mai creeze bani din nimic – lucru care este, de asemenea, și cauza ciclurilor de tip ”boom and bust”.

Cursul de schimb minim al SNB

De la începerea crizei economice, SNB a luptat împotriva aprecierii francului elvețian față de euro. Până în present, SNB a cumpărat euro tipărind în schimb franci. La sfârșitul lui 2008, rezervele de valută ale SNB însumau 47.4 miliarde de franci elvețieni. La sfârșitul lui 2011, acestea crescuseră deja la 257.7 miliarde CHF. În același timp, baza monetară a crescut de la 99.1 miliarde CHF la 137.7 miliarde CHF. Din 6 septembrie 2011, SNB apără un curs minim de 1.2 franci pentru 1 euro, o politică sub care rezervele valutare ale Băncii au crescut până la 471.4 miliarde CHF până în august 2014; masa monetară a crescut la 373.5 miliarde CHF.

Rezerve Elvetia

Dacă SNB ajunge să fie constrânsă de regula celor 20 de procente, atunci ea nu va mai putea continua politica sus-menționată. De ce? Inițiativa, dacă va fi pusă în practică, ar face francul elvețian și mai atractiv din punctul de vedere al investitorilor internaționali. Moneda elvețiană s-ar aprecia, mai ales față de euro. Căci BCE s-ar putea chiar apuca de printat bani pe scară largă, ceea ce ar pune în mișcare un flux important de capital din zona euro către Elveția. Sub regula celor 20 de procente, politica de cumpărare de euro în schimbul emisiunii de franci nu ar mai fi posibilă, deoarece de acum încolo banii vor putea fi emiși doar în cazul în care acest lucru se face pentru cumpărarea de aur.

Ar face rău economie elvețiene o eventuală apreciere a cursului de schimb? Răspunul este ”nu”. Elvețienii ar urma să muncească și să exporte mai puțin pentru aceleași cantități importate. Companiile ar trebui să-și scadă prețurile și costurile pentru a deveni mai competitive.

Se schimbă regulile jocului

Dacă ar fi pusă în practică, Inițiativa cu privire la Aurul din Elveția ar mări șansele ca Elveția să se poată proteja eficient împotriva politicilor distructive duse de țările care nu au moneda acoperită în aur. Se pare că Banca Națională a Elveției nu poate sau nu îndrăznește să se abată de la schemele de printat bani folosite în majoritatea țărilor. Doar poporul elvețian poate stopa o politică monetară care mai devreme sau mai târziu se va sfârși cu o depreciere masivă a propriei monede. Regula celor 20% nu corespunde unui regim monetar perfect, caracterizat de o piață liberă a banilor, free banking și lipsa unei bănci centrale. Totuși, dacă va fi adoptată, această regulă reprezintă cu siguranță un bun început pe drumul către o monedă sănătoasă.

Dacă elvețienii vor pune Inițiativa în practică, lumea va realiza faptul că există alternative la nebunia actuală a monedelor de hârtie. În acest sens, succesul Inițiativei ar putea schimba economia în bine, atât pentru Elveția cât și pentru multe alte țări.

***

Traducere după Thorsten Polleit, A Golden Opportunity for Switzerand.

0 Shares
Share
Tweet
Share