16 January 2019
Home / Articole / Nu criza, ci boom-ul socialist duce la polarizare socială: cazul Greciei

Nu criza, ci boom-ul socialist duce la polarizare socială: cazul Greciei

Sintagma „Înapoi în viitor” capătă o conotație specială când vorbim despre Grecia și, curând, am impresia că și despre alte țări. Graficul de mai jos arată evoluția veniturilor reale după impozitare ale grecilor, pe clase de venituri, în ultimele patru decenii.

În prima decilă, veniturile reale înregistrat cea mai mare scădere în ultimii ani, cei mai bogați 10% dintre greci câștigând în prezent doar 60% din banii pe care îi obțineau înainte de criză. În ultima decilă, veniturile au scăzut cel mai puțin, cei mai săraci 10% dintre greci câștigând astăzi circa 70% din veniturile pe care le obțineau la apogeul boom-ului economic. Venitul median se cifrează aproape de nivelul atins în 1985, când a apărut în cinematografe filmul „Back to the future”, pe care cititorii trecuți de prima tinerețe s-ar putea să și-l amintească cu plăcere.

Venituri Grecia

Înainte ca hipsterii anti-capitalism și socialiștii plătiți de Soros să geamă de durere și să acuze mogulii (!) globaliști de provocarea gravelor inegalități sociale, vreau însă să le atrag atenția asupra evoluției de ansamblu a veniturilor populației din anii ¢70 încoace și, astfel, să le ofer un motiv autentic pentru care să se tăvălească pe asfalt. Dacă ne uităm cu atenție vedem că polarizarea socială a decolat în prima parte a anilor ¢80 și după a doua jumătate a anilor ¢90; vorbim de o țară condusă în bună măsură de guverne socialiste (neîntrerupt între 1993 și 2004, de exemplu) care au construit un „stat social” ca la carte, peste care s-a răsturnat căruța cu ajutoare și fonduri europene.

Sfârșitul statului asistențial aduce cu sine și tasarea diferențelor de avuție, în termeni relativi bogații având de suferit mai mult decât săracii; ce-i drept, săracii au ajuns să trăiască la fel de prost ca în 1980, dovadă că în 35 de ani de guvernare populistă se pot întâmpla multe, dar nu se poate crește nivelul de trai al celor mai năpăstuiți membri ai societății. Asta este ceva ce doar capitalismul a reușit să facă, spre groaza mogulilor și a „băieților deștepți”, care au căutat permanent mijloace de stopare a mobilității verticale a forței de muncă și de înghețare a ierarhiei sociale. Chestie de care socialiștii naivi nu s-au prins încă.

Celor interesați să înțeleagă de ce sfârșitul boom-ului economic (sfârșitul economiei iluziei, ca să-l citez pe Liviu Voinea) tinde să îmbunătățească poziția relativă a claselor sociale sărace, le recomand să citească acest articol, unde am spus printre altele:

“Tehnic vorbind dar simplificând mult lucrurile, criza provoacă o schimbare în raportul dintre muncă și capital. În vreme ce în timpul boom-ului investițiile au fost relativ avantajate de dobânzile artificial de mici, acum lucrurile intră pe făgașul normal. Criza este relativ bună pentru factorul muncă, deoarece el este versatil și poate fi valorificat în numeroase domenii; în schimb capitalul este relativ puțin convertibil astfel încât investițiile eronate din timpul boom-ului se vor lichida acum în disperare cu 1 cent la dolar.”

Tocmai epoca de expansiune monetară masivă a fost cea care a permis dezvoltarea programelor sociale și a warfare-welfare state, deficitele bugetare și cheltuielile pe datorie. Trezirea la realitate înseamnă eliberarea de procesul redistribuționist-pauperizant și așezarea economiei pe baze serioase. Ceva ce, nu-i așa, e greu de acceptat de establishmentul politic.

 

79 Shares
Share
Tweet
Share
Stumble