18 August 2019
Home / Articole / Ne duce deflația la pierzanie?

Ne duce deflația la pierzanie?

„Asocierea aproape reflexă între deflație și scăderea economică este ușor explicabilă. Ea este înrădăcinată în ideea că deflația semnalează un deficit de cerere agregată, care provoacă scăderea prețurilor, a veniturilor și a producției. Dar deflația poate, de asemenea, să fie rezultatul unei creșteri a ofertei. Exemplele includ îmbunătățirea productivității, intensificarea competiției pe piață sau ieftinirea și creșterea abundenței resurselor, precum forță de muncă sau petrol. Deflația determinată de ofertă înseamnă scăderea prețurilor dar creșterea veniturilor și a producției.” (sursa)

Să adăugăm, conform Școlii Austriece: deflația ar mai putea rezulta din corectarea bulelor speculative sistemice și a clusterelor de erori la nivel societal, ceea ce iarăși este un lucru bun, fiindcă doar nu o să continuăm la infinit să risipim resurse în proiecte de investiții lipsite de fezabilitate, așa cum s-a întâmplat pe timpul lui Ceaușescu sau recent, în anii euforici 2004-2008.

Dar, în fine, poate că temerea indusă de analiștii inculți este mai degrabă explicabilă prin prisma faptului că ei nu au trăit cu deflația în toată viața lor! Episoadele deflaționiste au fost totuși un fenomen rar după Cel De-al Doilea Război Mondial. În schimb, în secolul al XIX-lea omenirea a experimentat deflația cu vârf și îndesat. Și i-a mers bine. Nu este de mirare că economiștii clasici – niște „înapoiați”, din perspectiva slujitorilor ideologiei keynesian-etatiste din prezent – nu protestau împotriva deflației.

Istoria deflatiilor

Deflatia in istorie

„Deflațiile au coincis atât cu creșterea cât și cu scăderea economică. Iar comparația între toți anii de inflație și cei de deflație arată că, în medie, anii cu inflație au fost caracterizați de o creștere economică doar puțin mai ridicată decât restul. Diferența în ceea ce privește rata de creștere economică este maximă și semnificativă statistic doar în perioada interbelică, în special în timpul Marii Depresiuni, 1928-1929 (4 puncte procentuale) și mult mai mică în restul timpului…. În epoca postbelică,… creșterea economică a fost chiar mai mare în perioadele cu deflație decât în cele cu inflație, 3,2% față de 2,7%.”

Din graficul de mai jos se observă cum PIB a continuat să crească în timpul perioadelor de deflație, în timpul etalonului-aur și în epoca postbelică.

Deflatia si cresterea economica

Deci care este tot fâsul cu deflația? Explică John Cochrane:

“Deflația reprezintă în bună măsură un transfer de avuție, nu o pierdere de avuție. Să zicem că prețul caselor se duce în jos. Dar casele sunt tot acolo. Nu au dispărut în ocean sau altfel. Dacă ești tânăr, locuiești într-un apartament și ai o slujbă, scăderea prețului caselor este un lucru minunat… Dacă ești tânăr, scăderea prețurilor titlurilor financiare este un lucru minunat, pentru că aceasta înseamnă că urmează să primești același flux de plăți viitoare în schimbul unui preț mai mic.”

Și putem continua. Deflația este ciumă pentru unii și mumă pentru alții. Deci nu se poate spune că reprezintă un rău absolut la nivel societal. De fapt, opusul este adevărat: deflația este bună deoarece îi penalizează exact pe cei care au risipit resursele, pe cei care s-au comportat imprudent împrumutându-se dincolo de limita decenței, pe cei care au profitat de tiparnița de bani și de expansiunea creditului în vremea boom-ului. Deflația face dreptate, fiindcă cei afectați negativ de scăderea prețurilor sunt cei care sunt incapabili să reziste pe piață.

Socialiștii ar trebui să iubească deflația. Deoarece deflația lovește în capitaliști, în deținătorii capitalului. Aceștia pierd pe măsură ce prețurile caselor se scufundă, pe măsură ce bursa scade. Marii datornici ai economiei – îi recunoașteți?! – cei care și-au construit imperii de carton, cei care și-au făcut firme doar ca să tragă țeapă furnizorilor după care să intre în insolvență, ei sunt loviți de deflație! Clasa muncitoare, cea care trăiește din salariu, nu din dividende sau depozite bancare, iese în câștig! Omul de rând, care nu este “sofisticat financiar”, care doar are ceva bani la ciorap sau într-un cont de economii, el este avantajat de deflație. Tinerii care vor să își întemeieze o familie dar nu au o locuință sunt avantajați de deflație. Pensionarii la fel, deoarece le convine scăderea prețurilor bunurilor de consum.

Dar socialiștii nu iubesc deflația, pentru că de fapt ei nu vor să-i ajute pe săraci. Totul este o imensă ipocrizie.

 

91 Shares
Share
Tweet
Share