22 September 2020
Home / Economişti / Mr. Boom-bastic și rețeta pentru PIBul-castravete: și dăi, și consumă, și crește economia!

Mr. Boom-bastic și rețeta pentru PIBul-castravete: și dăi, și consumă, și crește economia!

Astăzi Lucian Croitoru este keynesian:

Eu spun asta din 2008 încontinuu: nu ai cum să crești dacă nu crești consumul. Consumul e 80-90% din PIB, peste tot în lume. Dacă vrei să crești un întreg, trebuie să crești acea parte care deține 80% din el, nu partea aia mai mică. Într-adevăr, o creștere a salariilor duce la creșterea consumului, dacă multiplicatorii keynesieni funcționează. Cred că în România funcționează. Asta înseamnă că consumul curent depinde de venitul curent: mi-ai mărit salariul cu 15%, măresc și consumul, cu acest multiplicator. Care nu e necesarmente 1 la 1, dar este un multiplicator pozitiv, asta e sigur și atunci creșterea salariilor trage în sus acest consum.

În paranteză fie spus, cu această declarație Lucian Croitoru a reușit performanța de a-l lăsa în offside în terenul liberalilor pe Ionuț Dumitru (care a calificat ideea drept o “aberație”), un economist pe care niciodată nu l-am văzut jucând decât cu tricoul keynesienilor. Asta zic, e remarcabil.

Teza asta cu stimularea consumului apare periodic. Ea este legată de ideea keynesiană că sub-consumul ține economia în criză și că până când guvernul nu pompează ceva bani economia nu-și va reveni. Ideea e total falsă.
Rothbard zice așa:

If underconsumption were a valid explanation of any crisis, there would be depression in the consumer goods industries, where surpluses pile up, and at least relative prosperity in the producers’ goods industries. Yet, it is generally admitted that it is theproducers’, not the consumers’ goods industries that suffer most during a depression. Underconsumptionism cannot explain this phenomenon, while Mises’s theory explains it precisely. Every crisis is marked by malinvestment and undersaving, not underconsumption.

Să revenim la oile noastre. Cum economistul-șef al BNR pare să insiste cu stimularea consumului, repet ce am mai scris printre altele în Testul economistului deștept:

Punerea carului înaintea boilor este o eroare caracteristică a economiștilor care se mărginesc la contemplarea unei relații contabile – national income accounting:

PIB = C + I + G + X – M
(consum + investiţii + cheltuieli guvernamentale + exporturi – importuri)

Această identitate arată cum se împarte PIB, ea reprezintă o definiție a PIB după destinația acestuia. Știu că nu mă credeți pe cuvânt, așa că vă citez ce spun Stiglitz și Walsh, în manualul lor tradus în limba română:

“Valoarea monetară a producției finale reprezintă Produsul Intern Brut. O modalitate de a calcula valoarea bunurilor finale produse în economie presupune a observa care este destinația acestora. Există patru posibilități. O parte a bunurilor finale este consumată de către indivizi – numim această component consum agregat… O altă parte este utilizată de către firme pentru construcția de imobile și achiziția de mașini – denumim această component investiții agregate… O altă parte este achiziționată de guvern și reprezintă achizițiile guvernamentale. O parte a bunurilor, denumită export, este orientată către alte țări.”

Deci, nu consumul formează PIB, ci PIB formează consumul. Este total greșit să spui că sporind consumul vei crește PIB-ul. Păi atunci de ce să nu sporim salariile bugetarilor cu 100%, de ce să ne mulțumim cu 15%?!

Mie, accentul pus de Lucian Croitoru pe partea de 80% a PIB-ului – consumul, care este – îmi aduce aminte de povestea aceea cu castravetele, despre care am aflat cândva că conține 99% apă. Ei bine, îmi imaginez că PIB-ul este în opinia keynesienilor un soi de castravete, care conține 80% consum. Dacă pompăm niște apă în el cu seringa sau, mă rog, irigăm bine, leguma va boom-ui și vom mânca mai mult timp din ea.

Ceva îmi spune că și pusă în acești termeni ideea este falsă, dar la biologie nu mă prea pricep. Când vine vorba de PIB însă, partea asta de 80% se referă la destinația, nu la compoziția lui.

În ceea ce privește multiplicatorul, în mod ironic pe planeta Pământ economiștii keynesieni încă nu au ajuns la un acord în privința funcției de consum sau a multiplicatorului cheltuielilor publice. Uni zic că e mai mare, alții că e mai mic. Mankiw, o autoritate între keynesieni, trage concluzia așa:

How can these empirical results be reconciled? One hypothesis is that that compared with spending increases, tax cuts produce a bigger boost in investment demand. This might work through changing relative prices in a direction favorable to capital investment–a mechanism absent in the textbook Keynesian model.

Sincer, nu văd de ce ar trebui să ținem cont de ideea asta. Dar nici de ce ar trebui să o ignorăm. Să spunem totuși că, apropos de discuția actuală din România, ideea lui Mankiw ar însemna că este mai bine să se reducă CAS-ul. Așa ar funcționa mai bine multiplicatorul.

În final, mă deconspir și recunosc că și eu sunt keynesian astazi. Așa că repet sugestia lui Robert Murphy de stimulare a consumului. Propun ca guvernul să dea o ordonanță prin care să interzică tuturor proprietarilor de automobile, utilaje și mașini de orice fel să mai schimbe uleiul motoarelor. În acest fel cheltuielile cu amortizarea vor trebui accelerate, ceea ce va imprima un boom serios sau, dacă preferați – un șut în fund economiei. Să vedem multiplicatorul la lucru.

0 Shares
Share
Tweet
Share