23 March 2019
Home / Articole / Mintea de pe urmă a economiștilor și capitalul băncilor

Mintea de pe urmă a economiștilor și capitalul băncilor

Ups. S-a răzgândit Greenspan:

“Dacă în 2008 capitalul băncilor ar fi reprezentat 20 sau chiar 30% din activele acestora (în loc de 10-11% așa cum este acum), atunci seria de falimente nu s-ar fi declanșat niciodată… Principala obiecție împotriva impunerii unui capital minim de 20% sau mai mult este că acesta va afecta profitabilitatea băncii și va diminua creditarea. Dar istoria ne arată contrariul.”

John Cochrane comentează aprobator:

“În urmă cu cea timp nu puteai să aduci în discuție ideea unei rate a capitalului de 20-30% pentru că erai catalogat drept nebun.”

Absolut corect. Pe vremuri băncile erau foarte bine capitalizate și nu erau probleme.

Evolutia capitalului

La fel de nebuni sunt considerați cei care vor desființarea regimului rezervelor fracționare, adică separarea operațiunilor bancare în două categorii distincte: de depozitare (cu rezerve de 100%) și de economisire/creditare. Și la fel ne spun experții actuali: că ar rezulta un dezastru, nu ar mai avea băncile cum să acorde credite, s-ar prăbuși economia etc.

Greșit. Uite că și Greenspan s-a prins care este ideea: dacă băncile sunt obligate să dețină mult capital, atunci poți să-ți iei mâna de pe ele, adică poți să le scutești de numeroase norme prudențiale care reglementează creditarea. Fiindcă scopul reglementării prudențiale este tocmai acesta: să diminueze riscul asumat de bănci având în vedere fragilitatea financiară a acestora. Dar dacă băncile n-ar mai fi așa fragile, pentru că ar deține capital de 30% – la fel ca orice altă întreprindere, după cum bine remarca Cristian Păun la o conferință la BNR – atunci ar trebui să restructurăm departamentul de supraveghere din Banca centrală, fiindcă devine cam inutil. Iar băncile ar economisi toate cheltuielile legate de respectarea legislației prudențiale.

Și ca să facem lumea și mai bună, dacă am termina cu rezervele fracționare, atunci chiar am putea să desființăm banca centrală cu totul, că nu mai este nevoie de “creditor în ultimă instanță” și băncile ar economisi și contribuțiile la fondul de garantare a depozitelor, devenit la rândul său inutil.

 

69 Shares
Share
Tweet
Share