30 October 2020
Home / Ce face statul? / Metrorex are de 13 ori mai mulți salariați decât metroul din Tokyo, raportat la traficul de călători

Metrorex are de 13 ori mai mulți salariați decât metroul din Tokyo, raportat la traficul de călători

Ștefan Liiceanu vorbește despre barbaria sectorului public din România, oferind multe contraexemple din Japonia. Dintre toate, cea mai interesantă mi se pare comparația dintre metroul din București și cel din Tokyo:

“Lungimea totală a magistralelor este de 195 de kilometri și zilnic peste 6 milioane de locuitori folosesc metroul. Numărul de angajați ai companiei Tokyo Metro este de aproape 9.200 de oameni. Pe o cifră de afaceri de aproape 2,9 miliarde de euro în anul fiscal 2013, metroul din capitala niponă a făcut un profit de 13%. În București, lungimea rețelei de metro gestionate de compania Metrorex se întinde pe aproape 70 de kilometri, cu un trafic mediu zilnic de 600 de mii de oameni, conform datelor din anul 2012. Interesant însă este faptul că Metrorex are 4.120 de angajați cu salarii medii de 5.800 RON pe lună (de aproape 3 ori mai mare decât media pe economia românească) și pierderi cumulative în ultimii patru ani de aproape 40 de milioane de euro (23% din cifra de afaceri, dacă excludem subvențiile de la stat care sunt de două ori mai mari decât producția vândută). Cum se poate ca japonezii să transporte zilnic milioane de oameni cu un număr doar dublu de angajați față de metroul București și să facă și un profit, fiind instituție publică? Raspunsul este: eficiență și seriozitate. La noi metroul este pur și simplu o schemă de șomaj ascuns, nu un serviciu rentabilizat destinat publicului, pentru că dacă luăm în calcul subvențiile de la stat (=taxele noastre) și pierderile anuale, costul metroului pentru cetățean este enorm. Pentru cei interesați, am rezumat în tabelul de mai jos o situație comparativă a celor două sisteme de metrou. Concluzia – incredibilă – este că ceea ce face Tokyo Metro cu 1 angajat, Metrorex face cu 13.5! (99.2 de angajați Metrorex per lungimea rețelei înmulțit cu traficul zilnic, față de 7.3 angajați ai companiei Tokyo Metro). Suntem o țară săracă, și de aceea ne permitem să aruncăm cu banii și să facem treaba mereu cu un sfert de măsură.”

Metro

Metroul din Tokyo obține venituri de 64 de ori mai mari decât cele realizate de Metrorex, cu un număr aproape dublu de angajați. Adică salariatul de la metroul japonez este de 31 de ori mai productiv decât salariatul de la Metrorex, așa cum arată cifra de afaceri. De unde această productivitate astronomică a metroului japonez? Ștefan Liiceanu vorbește despre calitatea managementului public, despre diferențele dintre oameni. Vă aduceți aminte de zicala “România este o țară frumoasă, păcat că este locuită”? Am putea schimba finalul – “păcat că nu este locuită de japonezi”.

Dar să nu simplificăm atât de mult. Diferențele de productivitate rezultă în primul rând din dotarea diferită cu capital. Japonezii folosesc mai mult capital pe lucrător decât noi. Slaba dotare cu capital reprezintă de fapt o foarte bună definiție a sărăciei, tocmai fiindcă forța de muncă singură, neajutată de utilaje, nu poate să producă foarte mult. Calitatea resursei umane, a “capitalului uman” așa cum este numită de unii, este și ea importantă. Talentul managerial este de asemenea important. Probabil noi stăm mai prost decât japonezii la toate aceste capitole.

Ce este de făcut? În mod clar metroul japonez câștigă de pe urma economiilor de scară (transportă de 10 ori mai mulți călători decât metroul nostru) și este destul de puțin probabil că în București nivelul traficului poate crește substanțial în anii următori, cu toate investițiile planificate. Pur și simplu mărimea populației – adică mărimea pieței – este mai mică aici. S-ar putea ca metroul să nu funcționeze profitabil la noi – acest lucru nu îl putem afla cu certitudine câtă vreme nu avem de-a face cu o companie privată, care să funcționeze pe barba ei – deci s-ar putea să fie irațional să investim în dezvoltarea metroului. Probabil, totuși, pierderile pot fi diminuate drastic prin îmbunătățirea managementului. Dar în acest domeniu chiar avem de-a face cu “greaua moștenire” comunistă, care a dezvoltat artificial orașul și căreia vom continua să îi rămânem captivi pentru o bună perioadă de timp.

12 Shares
Share
Tweet
Share