26 May 2019
Home / Economişti / Melchior Palyi, rezervele fracționare și agențiile de rating

Melchior Palyi, rezervele fracționare și agențiile de rating

Un articol care disecă dezbaterile născute în jurul nașterii agențiilor de rating, în SUA anilor 1930, de interes mai ales pentru istorici. Articolul discută contribuția economistului Melchio Palyi, o figură importantă și pentru Școala austriacă de economie. Aș vrea să aflu mai multe despre biografia acestui autor dar pe internet nu am găsit referințe relevante. Știu că a fost un anti-inflaționist înflăcărat, partizan al revenirii la etalonul-aur „clasic”, dar se pare că nu era de acord cu teoria Mises-Hayek a ciclului economic.

În fine, doream mai degrabă să vă atrag atenția asupra acestui paragraf, cu care începe lucrarea menționată:

Following the ghastly experience with the banking collapse of 1929-33, two options were on the table. One, often referred to as the Chicago banking plan, would make banks run-proof by turning them into monetary warehouses. This option had the merit, from a liberal point of view, of minimizing the uncertainty induced by political discretion. This, of course, was not the approach selected. The winning alternative, which became law in the Glass-Steagall Act, separated the banking system into two parts, a commercial banking sector which offered deposits insured by the Federal government, and an investment banking sector.

Astăzi dacă vorbești despre interzicerea rezervelor fracționare, despre separarea activității bancare pe cele două funcții tradiționale – depozit (ad literam, adica conturi cu rezerve 100%) și intermediere (adică emisiune de certificate de „depozit”), despre retragerea tuturor reglementărilor sau privilegiilor referitoare la sectorul bancar, ești privit ca un excentric în cel mai bun caz. Îmi amintesc de reacția lui Bogdan Baltazar la declarația pe care laureatul premiului Nobel Edward Prescott a făcut-o anul trecut la București (vezi slide-ul 36 din prezentare, reprodus mai jos), cum că rezervele fracționare ar trebui interzise. Nu doar că era intrigat de propunere, ci de-a dreptul enervat (ceea ce mi s-a părut exagerat… nu se afla la o măsuță la tembelizor, ci lângă un economist important).

Dar lumea ar trebui să mai citească. Dacă ar face asta, ar descoperi că „Chicago plan” sau „Friedman’s plan” este mult mai bine justificat și explicat în Școala Austriacă.

0 Shares
Share
Tweet
Share