27 October 2020
Home / Finanțe-Bănci / Marea Britanie plătește o datorie publică din timpul Primului Război Mondial

Marea Britanie plătește o datorie publică din timpul Primului Război Mondial

Acest caz este elocvent despre ce inseamna datoriile guvernamentale, adică împrumuturile publice, adică investițiile făcute azi cu banii dvs. de pensii. Citim în Quartz:

Zilele trecute, UK a anunțat că va înapoia 218 milioane de lire din cele 2 miliarde reprezentând datoria care a apărut în urma războiului. Obligațiunile Naționale de Război au fost emise către public în 1917 cu scopul de a sprijini eforturile statului, acestea fiind promovate prin campanii de publicitate patriotică și o rată a dobânzii atractivă de 5%. Aproximativ 3 milioane de britanici au cumpărat datoria și astfel publicul a putut ajuta la crearea Obligațiunilor Naționale de Război.

10 ani mai târziu, obligațiunile au fost refinanțate de Winston Churchill prim Împrumuturi Consolidate cu 4% rată a dobânzii. Confruntându-se cu provocările financiare ale Marii Depresiuni, cancelarul Neville Chamberlain a folosit din nou patriotismul pentru a trasnforma unele dintre aceste titluri de credit în obligațiuni permanente, ceea ce dă debitorului dreptul de a nu plăti niciodată principalul atât timp cât achită dobânda, pe care el a redus-o la 3.5%. Guvernul a plătit aproximativ 136 de milioane de lire deținătorilor obligațiunilor permanente și pentru împrumuturile de război. Guvernul estimează că a plătit dobânzi de 1.26 miliarde de lire din 1927 și până acum. Cu toate acestea, se pare că Marele Război i-a costat pe britanici aproximativ 3.25 milioane de lire.

Razboi

Marea Britanie își poate acum refinanța împrumuturile cu dobândă 4% în termeni mult mai favorabili pentru contribuabili, astfel că își va plăti o parte din datorie în februarie, pentru prima data în 67 de ani. Există 11200 de posesori ai acestor obligațiuni, 92% dintre aceștia deținând valori mai mici de 10 000 de lire.

Este incredibil, pentru că aceste obligațiuni cu 4% dobândă au fost folosite pentru a refinanța datorii chiar mai vechi, unele dintre datoriile plătite la începutul lui 2015 datând încă din secolul al XVIII-lea.

În 1853, cancelarul de atunci, Gladstone, s-a împrumutat pentru a consolida Companiei South Sea, creată în 1711 și care s-a prăbușit în timpul crizei financiare din 1720, “South Sea Bubble”. Iar cancelarul George Goschen a convertit obligațiuni emise prima dată în 1752 și le-a folosit pentru a finanța războiul cu Napoleon și pe cel din Crimeea, precum și Actul Abolirii Sclaviei de la 1835.

Deci cam asta este soarta împrumuturilor publice: se rostogolesc la infinit. Și asta se întâmpla într-o epocă în care datoriile guvernelor erau considerabil mai mici decât sunt astăzi. Și să nu uităm că boom-ul demografic și capitalismul au creat condiții pentru creșterea economică și, iată, rambursarea acestor datorii. Viitorul ne rezervă însă o situație destul de diferită, cu populația care îmbătrânește și cu economia care abia mai gâfâie sub povara datoriilor și a impozitelor. Chipurile, datoria publică este un activ sigur – dar de ce? Păi, fiindcă… ne-o datorăm nouă înșine!

1 Shares
Share
Tweet
Share