31 March 2020
Home / Economişti / Latitudinea și dezvoltarea economică

Latitudinea și dezvoltarea economică

Iată o explicație interesantă a dezvoltării inegale a regiunilor planetei:

“Dacă sunteți familiarizați cu statisticile privind dezvoltarea, probabil știți faptul că latitudinea și venitul/locuitor sunt corelate pozitiv. Cu cât ești mai departe de ecuator (latitudine mai mare), cu atât ești mai bogat. Raționamentul funcționează și la nord și la sud de ecuator: Africa de Sud este mai bogată decât Nigeria, iar Chile este mai bogat decât Ecuadorul. Această relație pozitivă este valabilă și în ceea ce privește Europa. (…)

Primul lucru interesant este faptul că până la 1500 relația era negativă. La acea vreme, țările mai apropiate de ecuator erau mai bogate. (…) În acea perioadă, țările mediteraneene stăteau mult mai bine decât cele nordice. (…) În orice caz, atât inversarea raportului latitudine/venit cât și ilustrarea acestui fapt în Europa sunt fenomene care trebuie bine reținute atunci când comparăm nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni/țări. Așa apar unele întrebări:

  • De ce erau locurile calde bogate la 1500 și cele cu climă rece, nu?
  • Ce s-a schimbat, între timp, de a făcut ca țările din zonele reci să se îmbogățească?

Un posibil răspuns, oferit de Dalgaard și Strulik, se bazează pe ”Legea lui Bergmann”, care spune că masa medie a organismelor se mărește odată cu îndepărtarea lor de Ecuator. Ea este valabilă atât pentru animale, cât și pentru oameni… Care este explicația? Raportul dintre suprafața corpului și masa acestuia. Oamenii mari au un raport suprafață/greutate mai redus și astfel ei sunt mai eficienți din punct de vedere termic în zonele cu climă rece. Astfel, tipul optim de corp pentru latitudinile înalte, cu climă rece, este unul cu masă mare, în timp ce pentru zonele mai apropiate de Ecuator, tipurile de corp mai mici sunt optime pentru a maximiza capacitatea de a radia căldura. Corpurile mai mari au o trăsătură în plus: necesită mai mult combustibil, în acest caz mâncare, pentru a funcționa. Femeile cu masă corporală mare care au copii mari din punct de vedere al masei corporale folosesc mai multă mâncare pentru a trăi. Din această cauză, în zonele mai reci se nășteau mai puțini copii decât în cele calde. Astfel, înainte de Revoluția Industrială am avut populații mai mari în zonele ecuatoriale decât în cele nordice. O populație mai mare înseamnă și un grad mai mare de inovație în aproape orice model de creștere, astfel că până la 1500 zonele ecuatoriale erau mai creative și, în consecință, mai bogate.

Dar, în cele din urmă, și zonele mai reci vor inova suficient încât să creeze tehnologii care se bazează pe existența capitalului uman, iar climatul în care trăiesc îi va face să dea o valoare mai mare calității copiilor pe care îi cresc, nu numărului acestora. Astfel, având copii educați, se pot folosi de capitalul uman, ceea ce va duce la creșterea veniturilor pe cap de locuitor și, mai departe, la creșterea investițiilor în educația copiilor. De aceea, populațiile din zonele reci intră în tranziția demografică înaintea celor din zonele ecuatoriale. Inversarea este inevitabilă în acest model, date fiind diferențele fiziologice dintre populații.”

Latitudine

Well, ideea că “în cele din urmă și zonele reci vor inova suficient” are nevoie de fundamente, altfel pare doar o găselniță care să se potrivească teoriei. Dar asta nu înseamnă că teoria este artificială. Considerații de acest gen, mai apropiate de fizică și geografie decât de economie pot avea o importantă putere explicativă, pe un anumit orizont de timp. Și economistul, și fizicianul, și psihologul, și juristul, cu toții au de contribuit la explicarea diferențelor de dezvoltare, fără ca explicațiile lor să se concureze reciproc. Aceste explicații diferite, aparținând unor științe diferite, sunt pur și simplu diverse instrumente pe care cercetătorul le are la îndemână pentru a rezolva marile puzzle-uri ale istoriei. Încercând o comparație, ele sunt precum diversele instrumente ale chirurgului sau ale pescarului: uneori este indicat să operezi cu bisturiul sau cu undița, alteori este necesar să tai cu drujba sau să întinză năvodul. La scară istorică este fără îndoială adevărat că factorii geografici și fizici au avut un cuvânt semnificativ de spus în coagularea și evoluția economică a diverselor societăți. La o scară temporală mai redusă explicațiile economice standard funcționează foarte bine: ar fi de exemplu absurd să explici hiperinflația din Serbia din anii ’90 prin încălzirea globală, alinierea planetelor sau alte evenimente de acest gen; eșecul reformei din România, tot din anii ’90, se cer explicat de economiști, politologi, cercetători familiarizați cu contextul cultural.

0 Shares
Share
Tweet
Share