24 October 2020
Home / Nevoia de reforme / Jos Puterea!

Jos Puterea!

Dupa ce referendumul a fost invalidat am auzit replica: “Noi avem guvernarea, dar nu avem puterea!”.

Ca sa fiu echidistant, aceeasi nostalgie dupa “puterea” pierduta am simtit-o si in cealalta parte a spectrului politic, la momentul initierii referendumului. Acum ca si atunci, politicienii continua sa manifeste o dragoste ciudata fata de “putere”, de “stat”. “Puterea” pare sa fie tot ce au pierdut sau tot ce le lipseste.

Nu este de mirare. Traim intr-un stat inca puternic centralizat, in care orice initiativa privata este supusa aprobarii, avizarii si controalelor unei birocratii interminabile, in care avutia produsa cinstit este expropriata printr-o fiscalitate impovaratoare, in care ascensiunea in ierarhia sociala depinde prea putin de virtuti si prea mult de pozitionarea cat mai intima la sanul… Puterii.

Intr-un asemenea stat, “baiat destept” nu este cine produce, ci cine controleaza redistributia productiei si, mai departe, cine asteapta sa-i pice in buzunar “pleasca” de la bugetul de stat. Este natural, prin urmare, ca oamenii sa viseze, sa planuiasca, sa investeasca enorm timp, bani si energie pentru a ajunge la Putere.

In fata acestei realitati, un adevarat om politic ar marturisi adevarul: anume ca nu ne putem dezvolta ca societate daca Puterea ramane obiectivul ultim al actorilor politici.

Daca la fiecare ciclu electoral avem de ales doar intre diverse chipuri – altminteri cadre de nadejde, nu ma indoiesc. Daca fiecare roman continua sa spere ca reforma, cinstea si bunastarea vor veni de la sine – odata ce puterea este detinuta de… cine trebuie.

Un om politic adevarat ar porni de la principiul ca puterea corupe; ca statul nu creeaza avutie, ci o confisca. Prin urmare, ar trebui sa concureze in alegeri nu pentru a castiga puterea (si eventual a controla mai eficient statul), ci pentru a o slabi, pentru a defrisa hatisul birocratic, pentru a elibera clasa muncitoare (in sens autentic, nu in sens marxist) de prigoana agentilor fiscali.

Interesant este si cum isi gasesc politicienii justificari pentru a ajunge la putere intr-un stat atotputernic. Clasa politica romaneasca a mizat tot timpul pe lauda de sine: “Eu am mancat salam cu soia”, “Eu n-am fost membru PCR”, “Eu n-am fost implicat in scandaluri de coruptie”, “Eu sunt tanar”, “Eu am condus un vapor” si alte alegatii de gradinita.

Speculand legendele care au intoxicat poporul generatii la rand, fiecare spune despre sine ca este, in felul lui, un Vlad Tepes. Spre deosebire, politicianul adevarat ar trebui sa puna pe masa macar o idee.

Ideal ar fi ca la alegeri sa optam intre idei, viziuni ideologice, nu intre “buni” si “rai”. In fine, un politician adevarat ar fi consecvent, ar tine cu dintii de viziunea sa politica si nu i-ar pasa daca nu ajunge sa o puna in practica maine sau peste 10 ani; ideile nu mor niciodata, iar un politician autentic este in slujba ideilor.

Dat fiind ca Puterea pare sa exercite o asemenea atractie irezistibila la romani, poate ca cel mai bun mesaj cu care ar trebui sa vina un politician autentic ar viza tocmai acest lucru. Daca romanii, partidele si conducatorii lor vaneaza intr-un asemenea hal puterea, poate cel mai bine ar fi s-o impartim tuturor in bucatele mici, cate una la fiecare ca sa ajunga la toti.

Acest articol a fost publicat pe ziare.com

0 Shares
Share
Tweet
Share