24 October 2020
Home / Economişti / It’s not aggregate demand, stupid!

It’s not aggregate demand, stupid!

Raghuram Rajan, în nr. din mai/iunie al Foreign Affaiers:

In fact, today’s economic troubles are not simply the result of inadequate demand but the result, equally, of a distorted supply side. For decades before the financial crisis in 2008, advanced economies were losing their ability to grow by making useful things. But they needed to somehow replace the jobs that had been lost to technology and foreign competition and to pay for the pensions and health care of their aging populations. So in an effort to pump up growth, governments spent more than they could afford and promoted easy credit to get households to do the same. The growth that these countries engineered, with its dependence on borrowing, proved unsustainable.

Dar am putea adăuga: care “cerere inadecvată”? Care “cerere agregată”? Conceptul însuși de cerere agregată (inadecvată, cum altfel?!) este o invenție a paternaliștilor economici, precum cel de “externalități”. Concepte care nu ne spun nimic. Costurile private și cele sociale care decurg dintr-o acțiune umană pot să nu fie egale – grozavă descoperire, de parcă ar putea fi vreodată egale! Cererea agregată nu este egală cu oferta agregată – altă descoperire fascinantă, de parcă ar putea fi vreodată egală! Din aceste “imperfecțiuni” hop și rolul statului de “salvator”. Statul poate repara externalitățile punând taxe sau subvenții. Respectiv, statul poate echilibra economia pompând sau scoțând bani din sistem. Minunat, eu zic să îi votăm atunci pe cei care ne spun teoria asta.

La 5 ani de la criză țările dezvoltate se zbat încă într-o mlaștină economică pentru că liderii lor politici au fost incapabili să înțeleagă mersul lucrurilor altfel decât prin “lentilele macro” ale teoriei keynesiene. Dacă cererea agregată e de vină că nu crește PIB-ul, atunci dă-i cu bani și refinanțări cu dobândă zero, ca să o stimulăm să crească! Dar ce să vezi, nu vrea și pace! Din blocajul ăsta, vorba lui Rajan, nu putem ieși decât (1) dacă adoptăm mai departe în mod consecvent perspectiva freudian-keynesiană conformă căreia oamenii sunt iraționali și, prin urmare, trebuie înlănțuiți mai bine sau (2) dacă renunțăm la keynesisme și înțelegem că economia s-ar mișca de la sine dacă statul i-ar da un pic de libertate de mișcare.

Prima variantă ar presupune marșul către socialism, confiscarea avuției private, planificare centrală – fiindcă doar în socialism statul poate stimula ca la carte cererea agregată! Dacă nu suntem în socialism atunci orice stimulare a cererii se poate lovi de încăpățânarea, iraționalitatea sau pur și simplu stupizenia indivizilor, care nu vor să înțeleagă că e spre binele națiunilor să înceapă odată să angajeze lucrători, să facă investiții, să cheltuie banii ăia proaspăt tipăriți. A doua variantă e nițel mai complicată: trebuie să cedăm în fața evidenței că problemele economice actuale nu sunt cauzate de refuzul de a cheltui, ci de discordanța dintre ofertă și cerere. Oamenii vor să cumpere, toată lumea vrea să cheltuie bani, însă nimeni nu vrea să mai aloce resurse în găurile negre ale economiei. Nimeni nu vrea să plătească prețuri astronomice pentru locuințe; nimeni nu vrea să angajaze salariați doar ca să dea mai mulți bani la stat. Faptul că nu mai vrem să cheltuim sume imense fix pe aceleași bunuri pe care le cumpăram înainte de criză nu înseamnă că am devenit excesiv de pesimiști. Înseamnă că refuzăm să fim idioți.

P.S. Acesta este mai degrabă un pamflet. Citiți Ludwig von Mises și Friedrich Hayek pentru a înțelege goliciunea conceptului de cerere agregată.

0 Shares
Share
Tweet
Share