22 September 2020
Home / Despre criza / Ipocrizie te halesc! Ce ziceau Stiglitz și Sachs în 2010-11 despre datoria Greciei

Ipocrizie te halesc! Ce ziceau Stiglitz și Sachs în 2010-11 despre datoria Greciei

Datoria Greciei este în mod clar nesustenabilă, acest lucru era evident din capul locului pentru orice economist de bună credință. Mai mult, din perspectivă liberală nu există temei pentru achitarea datoriei externe – datorie asumată de un guvern care a risipit (sau furat) banii și care trăiește din impozitele luate cu japca de la cetățeni. Am spus acest lucru în 2011:

Neîncrederea în capacitatea guvernului elen de a-și rambursa datoria este pe deplin întemeiată, indiferent de ce spun politicienii. Din perspectivă liberală, soluția repudierii datoriei este cea corectă. Ca cetățean, eu nu am nimic de-a face cu creditele pe care le-a contractat guvernulu – chipurile, în numele meu, deși nu-mi amintesc să fi semnat vreo împuternicire. Așa încât nu văd de ce trebuie să fiu expropriat (prin impozite) pentru a fi rambursată această datorie. În cazul Greciei, situația este dezastruoasă. Aveți niște date statistice aici.

Datoria publică este de 350 de miliarde de euro. Ea ar putea fi plătită în totalitate dacă (1) guvernul ar tripla toate taxele (iar grecii le-ar și plăti) sau (2) daca ar tripla masa monetară în sens restrâns – adică ar tipări suficienți bani pentru a mări de trei ori numerarul aflat în circulație plus conturile curente ale tuturor agenților economici. Ambele soluții frizează absurdul. În prima variantă s-ar confisca toată averea grecilor. În a doua s-ar genera o hiperinflație uriașă. Indiferent de variantă, grecii și-ar fura singuri căciula (căci e greu de crezut că-i așteaptă ceva bun după asemenea experimente) – deși, vorba lui Lebedev din Idiotul lui Dostoievski, s-au mai văzut cazuri.

Repudierea datoriei nu este doar soluția morală, ci și cea rezonabilă, în sensul de eficientă. Ar pierde bancherii și investitorii care au dat bani Greciei, dar asta i-ar învăța minte să mai dea bani altă dată. Ceea ce, apropos, e un lucru bun.

Economiștii “serioși” – adică afiliați politic sau angajați ai trusturilor bancare, mari vedete internaționale, care astăzi cer ștergerea datoriei Greciei pe motiv că “este evident” că nu poate fi plătită și că, vezi Doamne, așa s-a procedat și cu Germania după război, ar trebui demascați drept ceea ce sunt de fapt: niște ipocriți.

Din fericire, internetul are o memorie destul de bună, așacă hai să vedem cum au evoluat părerile acestor economiști, luând două cazuri elocvente: Jeffrey Sachs și Joseph Stiglitz. Știți cum poate fi caracterizat comportamentul lor? Exact ca al jurnaliștilor (care se umflă în pene de “experți” ce sunt) noștri care în anii de boom economic instigau băncile să dea credite în franci elvețieni, iar acum țipă la BNR că nu a avut grijă să stopeze acest proces!

Ce zicea Sachs în 2011?

Sachs

“Grecia a evitat să intre în încetare de plăți votând miercuri, într-o manieră curajoasă, un program de austeritate. Europa și Fondul Monetar Internațional vor pune la dispoziție linii de credit pe termen scurt pentru a ajuta Grecia să-și plătească datoriile în vara care urmează…

Bravul popor grec merită recunoștința noastră pentru votul dat în această săptămână. Încetarea plăților ar fi afectat dramatic economia europeană și restul lumii. Mulți dintre colegii mei din mediul academic au cerut Greciei să înceteze rambursarea datoriei, pentru a forța astfel restructurarea acesteia. Găsesc un asemenea sfat naiv. Nimeni nu poate garanta, în sistemul financiar de astăzi, un faliment ordonat.”

Ce zice Sachs în prezent?

“Adevărul în legătură cu criza datoriei Greciei este că aceasta e doar o iluzie. Grecia reprezintă doar 2% din economia și populația zonei euro. Aceasta nu înseamnă că Grecia trebuie ignorată sau, și mai rău, scoasă din zona euro. Din contră: criza ar trebui rezolvată, în principal așa cum cer grecii…

Poziția precară a Greciei de acum mult timp a dus la retragerea fondurilor din băncile grecești. Lipsa de lichiditate care a urmat a împins Grecia într-o criză aproape fatală. Intervențiile Băncii Centrale Europene condusă de Mario Draghi au prevenit crahul, dar criza nu a fost îndepărtată complet. Câteva bail-out-uri  nu au făcut decât câștige puțin timp.

Oricine știe matematică și calculează datoria Greciei (se pare că la Berlin nimeni nu o face) știe că Grecia nu-și poate plăti obligațiile externe, care se ridică acum la 170% din PIB.”

Cazul lui Stiglitz e mai interesant, pentru că avem de-a face cu un economist mai socialist decât Sachs, și mai confuz în gândire, dar nu trebuie să citim mult printre rânduri ca să-i descoperim retorica de cameleon.

Ce zicea Stiglitz în 2010? Că nu e nici o criză, stați liniștiți la locurile dumneavoastră:

“Economistul Joe Stiglitz, care consiliază guvernul grec, a negat aseară că țara are nevoie de un bail-out, și a cerut autorităților naționale să intervină pe piețe “pentru a le da speculanților o lecție.”

Și mai târziu, în cursul aceluiași an – că Grecia își poate plăti datoriile, dacă Banca Centrală Europeană tipărește puțini bani pe care să-i pună la dispoziție:

“Credeți că falimentul Greciei este o opțiune?

JS: Nu văd nici un motiv pentru care Grecia să intre în încetare de plăți. Grecia are capacitatea de a-și plăti împrumuturile ajunse la scadență, dacă piețele financiare au încredere în ea. Chiar și cu o datorie care reprezintă 120% din PIB, dacă rateledobânzii sunt reduse, la 3%, asta înseamnă un serviciu al datoriei de doar 3,6% din PIB, o cifră destul de mica, care clar ar permite achitarea acestei datorii…

Speranța este că dacă Europa îi vine în ajutor, Grecianu va fi obligată să se împrumute din nou de pe piață pentru a-și finanța deficitul. Astfel Grecia va fi capabiă să-șiachite obligațiile, piețele sevor calma și, până la urmă, asta nu va costa Europa nimic. Își va primi banii înapoi.

În acest context ce părere aveți despre faptul că Banca Centrală Europeană a început să cumpere titlurile unor state amenințate, precum Grecia sau Spania?

JS: E foarte normal ca bancile centrale să cumpere obligațiunile statelor pe care le servesc.”

Crisis

V-ați prins de alba-neagra?! Inițial, acești economiști au încercat să ascundă mizeria sub preș, chemând în ajutor tiparnița de bani a BCE. Acum ei țipă “Inegalitate!”, “Ați salvat băncile!”, “Datoria trebuie ștearsă!”. Evident, oamenii și-au făcut planul: statul grec a intervenit și a permis fuga capitalului, așa cum ei au sfătuit; BCE a intervenit și a cumpărat obligațiunile statului elen, așa cum ei au sfătuit, astfel încât zeci de miliarde din datoria publică au fost mutate din bilanțurile băncilor occidentale în posesia contribuabililor, așa cum ei au zis; iar acum tot ei vin și spun – Vai, ce s-a întâmplat, bancherii au scăpat, măcar să scape și grecii, săracii! Hai nu fiți egoiști, nemților!

Dar cu contribuabilii occidentali cum rămâne? Ei, rămâne cum am stabilit, cineva trebuie să plătească.

Rușine Dinu Patriciu.

23 Shares
Share
Tweet
Share