25 October 2020
Home / Articole / În România ar trebui să avem alegeri lunar, nu la 5 ani!

În România ar trebui să avem alegeri lunar, nu la 5 ani!

127 Shares

Culmea retardului politic: după ce guvernul Ponta a fost dat jos datorită unui protest popular survenit la 2 ani și 10 luni de la data înscăunării (iar majoritatea politică a renunțat să mai guverneze), noii lideri tehnocrați vor acum creșterea mandatului parlamentarilor la 5 ani – chipurile, pentru că aceasta este voința “Pieței”! Cu alte cuvinte, deși experiența României arată că este foarte greu ca un guvern să reziste 4 ani, sau că majoritatea politică emanată de alegeri nu prea își poate menține puterea în acest interval, presiunile sociale ducând la schimbarea frecventă a guvernanților, clasa conducătoare a României vrea mandat pentru 5 ani. Pe baza realității și a lipsei de încredere a cetățenilor în politicieni logic ar fi să reducem durata mandatului parlamentarilor, nu să o creștem.

Unde suntem în prezent? România are o democrație nefuncțională. Conform clasamentului Democracy Index 2014, realizat de The Economist Intelligence Unit România este lanterna roșie a Europei la calitatea proceselor democratice. Țara noastră este inclusă în grupa țărilor cu democrație defectuoasă (flawed democracy) și se află pe locul 57 în lume, la egalitate cu Mexic. Țări precum Jamaica și Botswana ne concurează cu succes, iar Columbia ne suflă în ceafă. Spre deosebire de clasamentul din 2013, dintre țările fost-comuniste nici măcar Cehia nu mai este creditată cu o democrație deplină.

Democracy index

Având în vedere acest fapt, normal ar fi ca procesele democratice să fie întărite. Cum? Prin apropierea deciziei politice de cetățean, prin alinierea intereselor politicienilor la cele ale cetățenilor, prin micșorarea gradului de iresponsabilitate cu care este guvernată (pardon, controlată) România. Și cum reduci “deficitul democratic”? Descentralizând administrația. Descentralizare autentică, nu formală. Exemple de state descentralizate sunt Elveția sau SUA. Ideea este că cetățeanul trebuie să capete puteri sporite de a influența deciziile celor care îl guvernează, și cea mai bună metodă pentru realizarea acestui obiectiv este creșterea autonomiei locale. Plus validarea frecventă prin referendum a deciziilor autorităților, la orice nivel, mai ales local: există un grup cât de cât numeros de indivizi nemulțumiți de perspectiva unei anumite măsuri politice? Pac, la referendum!

Tehnologic, acest deziderat ar fi ușor de atins dacă am institui votul electronic. Costurile consultării populare ar scădea simțitor, la fel ca și absenteismului (care ar scădea poate la zero). Însă decidenții români fug de votul electronic ca dracu’ de tămâie. Interesul lor este să ajungă la guvernare grație cetelor de susținători ușor manipulabili (“talibani”) și al clientelei politice. Iar odată ajunși la guvernare, să-și păstreze acel fotoliu cât mai mult timp, pe viață dacă se poate – hm, singurul lucru care îi împiedică este conștientizarea faptului că publicul nu este încă atât de gâgă încât să accepte așa ceva… dar ia să vedem, este atât de gâgă încât să accepte un mandat de 5 ani?!

Argumentul furnizat pentru extinderea mandatului și comasarea alegerilor (altă perlă) este depolitizarea vieții economice și sociale. E adevărat, se irosesc multe energii în dezbateri politice. Uite, chiar acest blog este o pierdere de timp, aș putea citi sau m-aș putea plimba în loc să scriu – dar cred că acest sacrificiu nu este chiar lipsit de sens.

Omul simplu și de bună credință zice: “Vreau stabilitate! M-am săturat de scandaluri și de schimbări într-una!” Da, dar el nu vede mai departe, nu înțelege implicațiile termenilor pe care îi folosește în discuțiile cu vecinii, la o bere. Dacă s-ar gândi puțin, și-ar aminti că România a avut stabilitate 50 de ani, sub comuniști; un sfert de secol doar cu Ceaușescu. Și, a fost bine? Ne este cumva dor de așa stabilitate? Stabilitatea nu este un bun în sine, ea trebuie contextualizată. România are nevoie de stabilitate în democrație, nu de stabilitate fără democrație. Comasarea alegerilor și extinderea mandatului aleșilor subminează puterea poporului de a-i ține la respect pe politicieni.

Același om simplu zice: “Și la ce bun, doar ca să vedem cum politicienii mituiesc electoratul de fiecare dată?” Ei bine, acest lucru se întâmplă deoarece accesul în politică este blocat. Militați vă rog pentru votul electronic, pentru eliminarea pragului de acces în parlament, pentru controlul eficient asupra serviciilor secrete, și apoi veți vedea că guvernanța se îmbunătățește. În orice caz, nu este o soluție să adaugi altă piedică după barierele deja existente!

Este adevărat, durata mandatului politicianului îi influențează orizontul de timp. Un mandat scurt în împiedică să planifice pe termen lung – ce motiv ar avea? Parlamentarii moderni se deosebesc astfel de vechii monarhi care domneau pe viață și, prin urmare, nu aveau motiv să-și jefuiască supușii atât de rapid și de intens. Aleșii de astăzi sunt stimulați să dea lovitura. Da, este adevărat. Însă un mandat de 5 ani nu va îmbunătăți lucrurile, deoarece monarhii de odinioară erau ceva mai luminați decât decidenții de astăzi. Cultura era diferită. Acum nu doar că nu are sens să așteptăm ivirea unui dictator luminat și benevolent, dar nici măcar speranța într-un politician cât de cât rezervat în gesturi și intenții nu se justifică. Dovada o aveți chiar în aceste zile.

***

Dat fiind că guvernul este în bună măsură format din birocrați obișnuiți cu slujba pe viață la stat și cu mii sau zeci de mii de euro salariu, intenția acestuia de a consolida puterea statului, pare firească.

127 Shares
127 Shares
Share
Tweet
Share