16 January 2019
Home / Articole / În loc de atâtea măsuri, nu mai bine desființam CAS?

În loc de atâtea măsuri, nu mai bine desființam CAS?

Am pus una sub cealaltă măsurile luate de guvern în ultima perioadă și pe cele anunțate. Am folosit datele Consiliului fiscal referitoare la efectele de runda 1 (acolo unde este cazul), cu alte cuvinte m-am abținut să iau în considerare efectele pozitive asupra economiei și bugetului pe care o parte din aceste măsuri le imprimă. Am luat în calcul efectul brut, nu net – adică la creșterea salariilor bugetarilor am avut în vedere strict creșterea de cheltuială publică, fără să includ și creșterea de venituri bugetare care rezultă de aici și care compensează o parte din efectul bugetar. Am procedat așa tocmai pentru a pune corect în balanță cele două abordări alternative.

Abordarea 1, asumată de guvern.

Guvernul a implementat începând din toamna trecută și a anunțat o serie de măsuri bugetare al căror impact total este de 7,2% din PIB. De exemplu, scăderea TVA la alimente, care reduce anual veniturile statului cu 0,8% din PIB; sau modificarea unor accize, în mod special renunțarea la supra-acciza la carburanți, care reduce veniturile bugetare cu 0,5% din PIB.

Impactul bugetar

Așa cum s-a spus, efectul asupra finanțelor publice al tuturor acestor măsuri este semnificativ. Desigur, în realitate el poate fi (și pe alocuri chiar este, vezi încasările din CAS) mult mai mic datorită accelerării creșterii economice. Mai mult, din punctul meu de vedere impactul bugetar imediat al reducerilor de taxe nici nu este important câtă vreme relaxarea fiscală este un pas politic în direcția bună, iar bugetul poate fi echilibrat prin reducerea risipei, combaterea corupției și îmbunătățirea colectării.

Abordarea 2, mai rațională: desființarea CAS

România are, ca și Grecia, un sistem de pensii falimentar, care pune presiune an de an pe datoria publică. Din cauza acestui sistem socialist antreprenorii au de dus o povară enormă, ceea ce frânează crearea de locuri de muncă, implicit creșterea producției și a veniturilor reale nete ale salariaților. Din perspectiva angajatului, contribuția la fondul public de pensii este o risipă uriașă, deoarece la sfârșitul vieții active el nu poate nici măcar să recupereze contribuțiile vărsate – lăsând la o parte pretenția la vreo dobândă. Acest sistem stimulează evaziunea, tot Consiliul fiscal estimând la un moment dat că 1 din 4 români, mai exact 1,5 milioane de persoane muncesc la negru. Sistemul public de pensii, incompatibil cu economia de piață, este la origine tot o construcție populistă, spre beneficiul clasei politice.

Bismarck

 

Așa-zisele contribuții de “asigurări sociale” care cresc artificial costul muncii au adus la buget anul trecut 5,6% din PIB. O simplă comparație cu măsurile luate și anunțate de guvern arată că efectul acestora din urmă depășește, strict contabil, suma adunată de stat prin CAS.

Desființarea CAS ar fi fost de departe preferabilă tuturor celorlalte măsuri, din următoarele motive:

  1. Cum ziceam, se punea capăt unui sistem care descurajează munca în cea mai directă manieră posibilă. Reducerea costului muncii ar fi reprezentat un puternic factor de atracție pentru investitorii străini. Am fi pășit serios pe calea transformării țării într-un paradis fiscal, vezi România cu 2 taxe.
  2. S-ar fi stimulat economisirea și acumularea de capital, pentru că salariații ar fi fost responsabilizați să se gândească la ziua de mâine, la momentul în care vor ajunge să trăiască din roadele a ce au acumulat. Fondurile economisite nu ar fi fost prăpădite de stat prin încurajarea cheltuielilor de consum, ca în prezent, ci ar fi stat la baza creșterii investiților.
  3. S-ar fi simplificat sistemul fiscal-birocratic, cu efecte benefice asupra mediului de afaceri.
  4. S-ar fi încurajat privatizarea activelor statului și a companiilor publice nerentabile, care dau anual un tun de 3 miliarde de lei în buzunarul populației. Aceste privatizări nu doar că ar fi scutit statul de cheltuieli, dar ele ar fi fost necesare pentru a acoperi obligațiile de plată către actualii pensionari și cei care urmează să vină.

Întrebarea este: de ce preferă guvernul să adopte peste o duzină de măsuri, în loc să ia una singură și bună? Și clară pe deasupra, deoarece ar fi contribuit la reducerea complexității sistemului fiscal?

Răspuns: din motive politicianiste.

În primul rând, politicienii caută tot timpul să răspundă presiunii diverselor grupuri de interese, să își fidelizeze clientela politică. Care este logica reducerii TVA la alimente?

“De ce ia guvernul Ponta această măsură? Din populism. Scăderea TVA la alimente nu afectează proporțional pe toată lumea, ci vine mai mult în avantajul oamenilor cu venituri mici, care dedică o parte mai însemnată a cheltuielilor lunare achiziției de alimente. Iar România are mulți oameni care câștigă puțin, ne spune FMI.”

În paranteză fie spus, cred că am exagerat puțin când am scris “din populism”. Mai corect ar fi fost “dintr-un calcul politic”.

Similar, creșterea salariilor bugetarilor în condițiile în care performanța aparatului de stat este deplorabilă ar putea fi rezultatul următorului calcul: altminteri nu se putea adopta creșterea salariilor demnitarilor și introducerea pensiilor speciale, pentru că ar fi sărit profesorii și medicii în sus. Societatea ar fi interpretat aceste creșteri de venituri drept încă un sac cu privilegii oferit celor deja înstăriți. La fel, creșterea salariului minim, o măsură care în realitate îi afectează negativ tocmai pe cei mai săraci membri ai societății, este genul de inițiativă populistă prin care partidele politice aduc masa de manevră la vot.

În al doilea rând, din lipsa de viziune și strategie. Este clar că guvernul nu a avut nici o strategie bugetară – altfel cum să îți explici că el balansează de la creșterea poverii fiscale la reducerea drastică a acesteia de la un an la altul?!

Și uite așa mai pierdem un tren. Fiindcă se guvernează haotic, de azi pe mâine, ținând cont doar de interesele și conjunctura de moment și în dispreț față de obiectivul fundamental (pe termen lung) al societății: alocarea eficientă a resurselor, creșterea productivității și a bunăstării tuturor.

121 Shares
Share
Tweet
Share
Stumble