24 February 2020
Home / Aberaţia de intervenţie / Impozitarea apei infiltrate

Impozitarea apei infiltrate

Îmi face plăcere să mă întorc la una din etichetele mele favorite: “Aberaţia de intervenţie”. Conform unui proiect de ordonanţă, se plănuieşte impozitarea fermierilor care au terenuri lângă terenuri irigate. De ce? Fiindcă beneficiază de irigaţiile altora fără să plătească. Dar dacă ei nu vor să folosească sistemul de irigaţii, la asta s-a gândit cineva? Poate, dar nu contează, că vrei sau nu vrei, dacă ai terenul lângă alte suprafeteţe irigate se cheamă că beneficiezi şi trebuie să plăteşti.

Chestia asta se cheamă externalitate pozitivă – iar economiştii ministerului agriculturii nu i-au spus pe nume de teamă să nu ne intimideze, probabil. Dar studenţii la economie învaţă despre ea. Externalitatea este acel efect care decurge din acţiunile terţilor şi influenţează în mod pozitiv sau negativ persoana în cauză; şofatul în stare de ebrietate este un exemplu de acţiune care prezintă externalităţi negative şi invers, vaccinarea împotriva gripei prezintă externalităţi pozitive. Deci irigarea este precum vaccinarea: dai un ban şi te aperi împotriva secetei, dar prin asta îi ajuţi şi pe vecinii tăi, chiar dacă ei nu ştiu.

Acum, unii economişti cred că externalităţile negative trebuie combătute prin impozitare, deoarece produc un “rău public” – de aici amenzile pentru poluare – în vreme ce “pasagerii clandestini” (free riders) care beneficiază de acţiunile altora trebuie obligaţi să plătească, pentru a… suporta un “bun public” (e furculision, dar sună bine). Abordarea asta duce însă la situaţii absurde, de genul celei care face obiectul acestui articol. Este evident imoral şi iraţional ca cetăţeni care preferă să nu-şi irige culturile să fie obligaţi totuşi să o facă – sau să plătească pentru asta, ceea ce este acelaşi lucru. Ştiu că “irigaţii” sună bine, dar irigaţiile forţate nu sunt un lucru bun, la fel cum nu au fost bune economisirile forţate de pe vremea lui Ceauşescu sau la fel cum nu ar fi impunerea obligativităţii universale de a cumpăra maşini Mercedes. Este imoral şi anti-economic. Doar piaţa, adică liberele preferinţe ale cetăţenilor, trebuie să stabilească alocarea resurselor.

Rămânând pe tărâmul externalităţilor, se poate spune la fel de bine contrariul, anume că dacă vecinul tău îşi irigă terenul, atunci el îţi impune o externalitate negativă deoarece acţiunea lui va atrage pedepsirea ta de către stat. Pe baza teoriei convenţionale a externalităţilor se poate susţine că, de fapt, nu fermierul care nu irigă este free rider, ci fermierul care irigă este un soi de poluator, deoarece stropeşte şi terenurile învecinate fără să aibă permisiunea să facă acest lucru.

La dilema asta tare aş vrea să-l văd pe Ronald Coase cum răspunde. Iar autorităţilor care nu mai ştiu ce să inventeze ca să aducă bani la buget, le transmit să se lase de aroganţe cu iz academic, că se fac de râs.

0 Shares
Share
Tweet
Share