22 September 2020
Home / Despre criza / Imperialismul monetar în vremuri de criză

Imperialismul monetar în vremuri de criză

Dacă nu vă încadraţi în categoria celor care cred în abordarea conform căreia criza a venit peste noi precum un meteorit, adică ar avea ceva origini “exogene”, atunci sunteţi de acord cu mine că este rezultatul acţiunii umane (mai mult sau mai puţin intenţionate). Aşadar, criza nu are doar părţi rele, ci şi părţi bune, care sunt însă omise în majoritatea dezbaterilor. Mai corect spus, criza este rea pentru unii şi bună pentru alţii.
Deoarece rădăcinile crizei stau în expansionismul monetar practicat de establishment-ul bancar cu consimţământul statelor occidentale (prin acea politică monetară relaxată), este clar cine are de câştigat. Nu e de mirare că promotorii inflaţiei la nivel global au dat cărţile pe faţă şi recomanda ţărilor din Europa de Est să renunţe la monedele naţionale şi să adopte euro cât mai repede.
De ce?
“Fără euro, rezolvarea problemei cumulării datoriilor în valută ar necesita reducerea masivă a cheltuielilor în unele state, în condiţiile unei rezistenţe politice în creştere”.
E clar, nu? Cu euro, nu mai trebuie reduse cheltuielile! Normal, fiindcă aderarea la euro, adică intrarea sistemelor bancare din estul Europei în sfera de creditare (“în ultimă instanţă”) a Băncii Centrale Europene (BCE) le-ar asigura toate lichidităţile de care au nevoie, pentru simplul fapt că BCE poate să fabrice euro.
Şi, în felul ăsta, toată lumea are de câştigat. Guvernele răsăritene, fiindcă astfel “rezistenţa politică” dispare. Guvernele occidentale, fiindcă pot produce astfel liniştiţi mai mulţi bani, impozitând prin inflaţie şi economiile emergente.
Am spus că toată lumea are de câştigat? Scuze, era vorba de guverne, că în rest…

Dacă mai aveţi nelămuriri în legătură cu euroizarea, citiţi Euro ca strategie politică.

0 Shares
Share
Tweet
Share