31 October 2020
Home / Ce face statul? / Guest post: Aripi frânte sau cum se repetă istoria

Guest post: Aripi frânte sau cum se repetă istoria

Liberatatile unui popor nu au fost si nu vor fi vreodata asigurate, atunci cind actiunile conducatorului lui pot fi ascunse.
(Patrick Henry, Parinte fondator al natiunii americane)

 Nu e nici un secret pentru nimeni ca fiecare zi e doar un alt carnagiu pe sosele si ca ceea ce difera de la o zi la alta e doar numarul mortilor si al ranitilor. Subconstientul s-a obisnuit deja cu asta de multi ani, acum un accident auto e o banalitate.
Zilele acestea insa s-a intimplat altceva care releva insa gravitatea situatiei in care ne aflam: un avion de mici dimensiuni pilotat de Adrian Iovan aterizeaza fortat undeva in Apuseni, in final pilotul si o studenta la medicina pierzindu-si viata, iar restul pasagerilor fiind raniti, dar in final supravietuitori. Intrega poveste capata o notorietate si mai mare intrucit Adrian Iovan, era o persoana cunoscuta in urma casatoriei cu o cunoscuta creatoare de moda si a faptului ca in 2005 a impuscat mortal un hot care intrase noaptea pe proprietatea lui prin efractie, iar in final a fost achitat (si asta intr-o vreme in care folosirea armelor de foc pentru auto-aparare nu era reglementata in legea armelor).

Scurta cronologie a faptelor:
– luni 20 ianuarie un avion de tip BN2, pleaca de la Bucuresti la Oradea pentru un transport de organe

 – dupa ce trece de Sibiu, avionul solicita coborirea plafonului de zbor datorita cetei dense si pentru a degivra (indeparta gheata de pe aripi si elice) avionul

 – intre orele 15:30 – 16, din cauza conditiilor meteo, avionul pierde un motor si pilotul incearca o aterizare fortata in zona Belis-Scarisoara, la peste 1400 m altitudine, intr-o zona accidentata, undeva la granita judetelor Cluj, Bihor si Alba

 – aterizarea reuseste in sensul ca nimeni nu moare in urma impactului, dar toti sint mai mult sau mai putin raniti. Cel mai grav este Adrian Iovan care este incarcerat intre fiarele epavei.

 – la ora 16:16 chirurgul Radu Zamfir suna la 112 si anunta evenimentul si incep cautarile epavei avionului. Tot Radu Zamfir este singurul care a scapat fara fracturi in urma coliziunii si incearca cu mijloacele limitate de la bord sa ii ingrijeasca pe ceilalti. Tot el este care care se foloseste de aplicatia Google maps de pe telefonul mobil pentru a ajuta la propria localizare.
– la ora 17, ISU anunta oficial evenimentul si incep cautarile. Peste 200 de localnici incep sa bata muntii la picior. Lor li se alatura 10 masini off-road private din zonele limitrofe.
– intre timp se lasa intunericul si incepe ploaia, pe linga ceata deja existenta. De la momentul aterizarii fortate au trecut deja aproximativ 2 ore.
– ora 20:30 medicul Radu Zamfir anunta ca doi dintre raniti (Adrian Iovan si medicul rezident Aurelia Ion) si-au pierdut cunostiinta. Acum sint aproximativ 4 ore de la impact.
– ora 21: medicul Radu Zamfir revine cu un telefon si spune ca nimeni nu a ajuns la ei si ca acesta e probabil ultimul apel, probabil bateria smartphone-ului era descarcata.
– ora 21:20: autoritatile anunta ca au gasit epava. De fapt, nu autoritatile au gasit epava, ci un localnic Argentin Todea. In scurt timp, au ajuns si masinile de off-road particulare care au reusit sa se apropie la doar citeva sute de metri. Restul drumului s-a facut pe jos.
Pina la momentul localizarii epavei au trecut aproximativ 5 – 6 ore. Pentru Adrian Iovan si medicul rezident Aurelia Ion a fost insa prea tirziu. Adrian Iovan avea 55 de ani si o experienta care i-a permis sa ii salveze pe ceilalti. Aurelia Ion avea 23 de ani si teoretic toata viata inainte. Din pacate, un lung sir de accidente/nepotriviri/

intimplari a facut ca lucrurile sa fie altfel.

 – ora 23: MAI anunta decesul lui Adrian Iovan
– ora 24: este anuntat si decesul medicului rezident Aurelia Ion. A fost adusa la echipajele SMURD cu temperatura corpului de 18 grade si fara semne vitale. Probabil cele doua morti au fost anuntate decalat pentru a mai diminua din impactul emotional.

plane-crash-cartoon

 Ce stim acum:

 – experienta lui Adrian Iovan a facut diferenta intre o aterizare fortata si o prabusire. Din pacate nu toti au scapat.

 – aparatul respectiv era fabricat in 1977 si avea avizele in ordine, dar, inainte de cursa fatidica nu a mai zburat din februarie 2013. Trecerea anilor se simtea insa la un aparat care oricum nu era etans:

– aparent acest tip de avion e predispus la evenimente pe vreme nefavorabila si Adrian Iovan ar fi vrut sa amine zborul, dar s-a razgindit in ultima clipa

 – desi SMURD dispune de un avion ultra-modern si nou, in momentul respectiv, acesta era la bacau pentru lucrari de intretinere programata
– echipamentele de locaţie pentru situaţii de urgenţă (ELT) ale aeronavei nu au funcţionat pe frecvenţa de 406 MHz, prevăzută de Regulament, ci numai pe cea de 121,5 MHz, care nu era aptă să permită localizarea

  Incepe o cursa de pasare a raspunderii intre diferite institutii ale statului si fiecare este preocupata sa arate ca a actionat in cadru legal. Este ocazia cu care ies la iveala o serie de detalii stinjenitoare cel putin, ca sa nu zic altfel:

 – aparatele de supraveghere si monitorizare GSM sint (doar) pentru infractori si folosirea lor presupune o autorizare judecatoreasca:

– desi in teorie avem institutii pentru situatii de urgenta, acestea sint mai vizibile in presa decit la fata locului

 – marturiile unor participanti directi la actiune sint cel putin revoltatoare:

“Ce este interesan dar nu va aparea nicaieri :am ajuns cu un L200 stock , cu cauciucuri de iarna pana la 400-500 de m de avion , de acolo si mao a urcat doar tras de tractor inca vreo 250-300 de m dupa care am dus in maini echipamentele de descrcerare . pana unde am urcat eu a urcat si un tuareg de la MAI , masinilor de interventie ,unimog si un iveco nu stiu exact cum ii spune ..cel inaltat si cu tractiune integrala , nu le-au dat voie sa urce comandantii lor fiindca este prea riscant , au ramas la 5 km de avion

 – in zona se stia ca este semnal pe o fisie lunga de 5km si lata de doar 200m, ceea ce ar fi redus considerabil aria de cautat, iar timpul de localizare s-ar fi redus la maxim 2 ore si jumatate, dar din motive stranii, aceasta varianta de lucru perfect logica, a fost respinsa, iar lucrurile iau o turnura ciudata: “După ce i-a solicitat medicului să citească o serie de date de pe aparatul GPS al avionului, salvamontistul Roman a fost redus la tăcere de către centralista 112

 – unui salvamontist pornit si el in cautare, i se cere sa se retraga, desi era foarte aproape de locul accidentului:

 – primul raport oficial pare a da vina pe mort, tipic romanesc:

 Concluzii, cel putin deocamdata:

– statul este mult mai preocupat sa-si spioneze cetatenii (si sa aiba mijloace puternice de reprimare), decit sa-i salveze, iar bugetele serviciilor de informatii cresc de la an la an, asta desi bugetele alocate sanatatii si invatamintului sint de zeci de ani cele mai mici din Europa (procentual vorbind, ca in suma neta, oricum e diferenta foarte mare)

– institutiile statului sint incapabile sa coopereze intre ele, fiecare este mai mult mai preocupata sa-si pazeasca spatele din punct de vedere legal si utilajele (vezi refuzul de a inainta, probabil pentru ca se lua vopseaua de pe masini si nu mai erau bune la defilare sau nu se mai ridicau la inaltimea conducatorului institutiei).

– daca la operatiunea de cautare lucrurile au mers foarte prost, se pare ca la deschiderea de dosare penale, stam mult mai bine pentru ca asta e specialitate romaneasca. Totul capata (si) o conotatie politica, unii sint demisi altii sint pastrati:

in timp ce unii mor in avioane vechi de 37 de ani si prin care bate vintul, un avion nou al SMURD cumparat anul trecut era tinut la Bacau pina la termenul nedeterminat in care sosea “o piesa”. Vorbim de un avion care a fost cumparat din donatiile de 2% ale oamenilor si din diverse alte sponsorizari si donatii, aflat in proprietatea MAI. Dupa cum s-a vazut recent, jandarmilor de la Bucuresti si Pungesti nu le-a lipsit nimic (inclusiv ordinul de a evacua oameni de pe propriile paminturi), in timp ce un avion de salvare a putut fi cumparat doar din bani privati, pentru ca statul are evident alte prioritati.

 – oameni simpli, aflati unii la peste 100 de km distanta au pornit in cautare cu mijloacele auto proprii, multe dintre ele mult mai capabile in teren fata de dotarile diverselor institutii preocupate mai degraba sa salveze tehnica din dotare decit sa faca ceea ce ar fi trebuit sa faca si anume sa salveze vieti omenesti.

 Sint exact aceeasi oameni care au aproape zilnic de suferit in interactiunile cu statul roman:
* motoarele mai mari de 2l sint lux
* motoarele mai mari de 3l sint culmea opulentei, de aceea sint acum si accizate, nu doar taxate mai mult decit in Germania si probabil alte tari cu venituri oricum mai mari decit ale noastre. Un banal Aro cu motor de 3.3l este in vizunea statului roman o manifestare clara a opulentei si trebuie taxata ca atare. Aaa.. sa nu uitam de placa cu poluarea & stuff.
* orice fel de modificare adusa masinilor este taxata intr-un fel sau altul de RAR (citeste ridicat certificat de inmatriculare, diverse amenzi si sicane etc.), probabil pentru ca “specialistii” la RAR (o institutie condusa politic) nu sint in stare sa faca fata unor dezbateri de ordin tehnic. Acelasi RAR nu vrea sa autorizeze transformarea autoturismelor in auto-utilitare (din motive fiscale in principal) decit daca masina ramine doar cu 2 locuri, iar procedura birocratica este extrem de anevoioasa si de durata.

– nu este prima data cind oamenii o iau inaintea autoritatillor. Spre exemplu, acum citiva ani pe timpul acelor ninsori teribile, oamenii s-au ajutat singuri:
In link-ul de mai jos poate fi admirat un Touareg, a carui singura dotare de iarna era… un bullbar:
Asta in timp ce masini private carau ajutoare celor blocati de zapada.

Iar cind situatia devine mai critica… se minte fara jena:
“Oamenii erau suparati. Departe de familii, de case…autoritatile nu aveau cu ce sa-i scoata de acolo. Nu aveau TAB-uri, Tancuri…nimic. In tara lui Papura Voda, daca NOI nu ne-am fi dus nici astazi nu ar fi mancat E mare pacat de tara asta cu ratatii astia de organizatori care au statut de inalti functionari publici….Au mancat hamesisi….mi-a fost rusine sa le fac poze….Voiau acasa la ei…atat…de 48 de ore ii minteau…le-am zis eu adevarul! S-au uitat aia de la ISU si de la armata la mine cu un ochi belit, dar nu mi-a pasat….erau oameni atat de ….tristi…voiau acasa…”

 Marturia apartine ziaristului Petre Niteanu, care a fost unul din aceia care si-a pus la bataie masina personala pentru o operatiune de salvare.

 – de-asta avem acum cod galben si alte averizari, pentru orice inrautatire a vremii cit de mica. Guvernul se teme de impactul mediatic si se straduieste din rasputeri sa tina oamenii in case.

 – revenind la subiectul articolului, primul-ministru Ponta vrea sa infiinteze o comisie… care exista deja:

– Adrian Iovan se afla la mansa avionului, pentru ca guvernul anterior a decis ca pensia lui e “nesimtita”, drept urmare i-a redus-o cu 85%. Nu a contat ca zeci de ani el a contribuit constiincios la gaura neagra numita asigurari sociale:

 – trebuie sa ne trezim si sa cerem:

* planuri de actiune concrete pentru viitor pentru situatii de urgenta. Ca o mica paranteza, cei prabusiti au sunat intii la rude si abia apoi la 112.

* dotari (mult) mai bune pentru institutiile statului abilitate in salvari de persoane, dotari care sa fie bune si la altceva decit defilari. Sint convins ca jandarmii care isi indoaie pulanele pe spatele manifestantilor au tot ce le trebuie pentru asta.

* posesorii de masini 4×4 sa nu mai fie sicanati prin toate mijloacele, inclusiv fiscale, iar statul sa fie capabil sa faca diferenta intre un SUV si un off-roader. Nimeni nu are 4×4, reductor si blocant de placere, ci din necesitate. In alte tari, apararea civila este extrem de bine si detaliat organizata, vezi raspunsul austriecilor la inundatiile de anul trecut. Daca noi ne-am fi confruntat cu asa ceva, orase intregi ar fi disparut pur si simplu de pe harta.

*  cei vinovati sa raspunda

 In lipsa acestor masuri si invataminte, povesti de acest tip se vor repeta la infinit. Personal mi-as fi dorit ca la acele actiuni de cautare efectiva in teren sa participe mai multe persoane ale statului roman, decit jandarmi sint in fiecare seara la Universitate si Rosetti, intr-o zi fara demonstratii.

 Autorul acestui articol este Nicolae Moldoveanu

[layout show=”1″]
1 Shares
Share
Tweet
Share