21 April 2018
Știri pe scurt
Home / Articole / Grexit-ul este dorit de socialiștii greci? Bogații știu de ce

Grexit-ul este dorit de socialiștii greci? Bogații știu de ce

“Grecii înstăriți nu vor să plătească taxe. Cei mai mulți dintre ei nu au făcut-o niciodată. Recent, au fost pentru prima dată forțați să plătească un impozit pe proprietate (pe avere), care a fost întâmpinat cu o rezistență acerbă. Majoritatea lor au votat pentru Syriza.

În ciuda retoricii sale de stânga, guvernul vrea să elimine (mai nou vorbește doar despre reducerea) impozitului pe proprietate și să-l înlocuiască cu creșterea TVA, ceea ce va lovi în familiile sărace. Din acest motiv, Grexit-ul ar simplifica lucrurile pentru grecii bogați și, bineînțeles, pentru guvernul Syriza. Așa cum s-a întâmplat de atâtea ori înainte ca Grecia să intre în zona euro, dacă ar deține puterea de a tipări bani statul ar inunda piața cu monedă inflaționistă. Impozitarea prin inflație este un cadou pentru cei înstăriți, în special pentru cei care își păstrează averea în bănci străine. Așa că doar familiile sărace din țară vor suporta prețul întreg al crizei economice în eventualitatea unui Grexit.

De pe urma ieșirii Greciei din zona euro ar avea de câștigat și bugetarii, inclusiv celebrii angajați ai companiilor de stat. Cea mai mare parte dintre ei au votat pentru Syriza. Foarte puțini au fost surprinși când noul guvern a hotărât să mărească cu 10% salariile lucrătorilor de la compania de electricitate. Și nu e o întâmplare că ministrul care a decis această majorare este în favoarea unui Grexit.

De asemenea, interesele Germaniei ar fi servite dacă Grecia ar părăsi euro. Motivul e foarte simplu. Economia Germaniei are nevoie de un euro puternic. Pe de altă parte economia Greciei ar fi avut de câștigat dintr-un euro slab. Menținerea Greciei în zona euro va pune în continuare presiune în direcția scăderii valorii euro.” (sursa)

Aceste considerații ne ajută să clarificăm chestiunea ieșirii Greciei din zona euro. Este important să realizăm că, de regulă, politicienii nu urmăresc interesul național; ei răspund unor comenzi, sunt reprezentanții unor interese. De regulă nimeni nu ajunge în Parlament de capul lui/ei, ca să facă el/ea ce vrea pe acolo. Nu. Oamenii ajung la putere fiind tributari unor interese, unor grupuri care i-au finanțat. Fiindcă politica este pe bani și despre bani, este un business ca oricare altul. Costă să faci politică, cineva trebuie să investească în politică și, evident, se așteaptă să-i iasă ceva – un randament peste rata profitului existentă în altă parte.

Așadar, este corect să ne gândim că ieșirea Greciei din zona euro înseamnă ceva pentru unii și altceva pentru alții. Cât de probabil este ca guvernul grec să decidă într-o direcție care să contrazică interesele celor care i-au finanțat preluarea puterii? Puțin probabil, așa-i? Bun, nu discutăm acum faptul că Grexit-ul nu este dorit de nimeni, așa cum, de exemplu, nimeni nu dorește să plouă în timpul sejurului turistic pe litoral. Dar – și acesta este un “dar” important, aceasta nu înseamnă că o eventuală ploaie îi afectează pe toți în mod egal, și pe turiști și pe hotelieri. Nici vorbă, ploaia o să-i afecteze disproporționat pe turiști, hotelierii oricum și-au luat banii pe camere. Cam așa și cu Grexit-ul. Dacă el devine inevitabil, deoarece zona euro nu mai dorește subvenționarea Greciei, atunci singura întrebare care se mai pune este cine va avea cel mai mult de pierdut din acest eveniment.

Și aici mi se pare că analiza de mai sus pune punctul pe i. “Rezolvarea” datoriilor grecești prin decuplarea de euro și prin inflație – o metodă pe care socialiștii și economiștii de orientare etatist-keynesiană o promovează pretutindeni, din Japonia până în SUA – ar avantaja relativ persoanele înstărite. La ora la care vorbim “băieții deștepți” au fugit deja cu capitalul, doar “stupid people” mai ține bani în băncile grecești. Așa că, dacă se implementează scenariul clasic argentinian, dacă Tsipras va veni într-o seară la televizor să anunțe că nimeni nu-și mai poate retrage banii din bănci și că depozitele în euro vor fi convertite în drahme, cine o să plângă? Bogații? Nu-nu. Ei au parcat de mult în Elveția. Vor plânge oamenii simpli. Dar aceștia sunt ușor de manipulat prin – voila! – creșteri salariale și alte măsuri populiste care le vor aduce bani fără acoperire. Inflația va funcționa ca un drog. Sărăcimea va sărăci și mai mult, dar va trăi cu impresia că se putea și mai rău – noroc cu ei, dragii de socialiști, care au guvernat în interesul poporului și nu au plecat steagul în fața intereselor străine, bla-bla-bla.

Grexit

Nu sunt de acord cu autorul fragmentului de mai sus, că creșterea impozitării bogaților ar rezolva problema. Nu de înăsprirea impozitării are Grecia nevoie, ci de anularea privilegiilor, a subvențiilor și de epurarea investițiilor proaste. Grecia are nevoie de o austeritate înțeleaptă, are nevoie să ducă criza până la capăt. Ideea că criza lovește preponderent în clasa muncitoare este un mit. Nu, criza lovește de fapt în capitaliști, în antreprenori – dar doar în cei incapabili, care s-au îndatorat peste măsură, au făcut speculații și investiții greșite. Guvernele nu au lăsat criza să se deruleze natural tocmai fiindcă au fost interesate să-i salveze pe capitaliștii de cumetrie – de la rechinii imobiliari la bancheri, de la beneficiarii comenzilor de stat la cei care au risipit banii europeni (vorba vine, și-au ridicat pensiuni drăguțe). Iar acum nu este exclus să vedem întâmplându-se exact același lucru: ieșirea Greciei din zona euro, adică încă o tură de austeritate – de data aceasta lipsită de transparență, prin inflație – pentru clasa muncitoare.

Așa le trebuie celor care votează socialiști.

Iar Germania… sigur, Germaniei i-ar conveni mai mult menținerea zonei euro și chiar extinderea acesteia, dar asta este, dacă falimentul Greciei este evident (iar cel al Spaniei sau Italiei este la orizont), atunci mai bine lipsă. Ieșirea Greciei din zona euro ar reprezenta un avertisment sever pentru următorii clienți de pe listă, pentru spaniolii care, de pildă, vor ca BCE să facă mai multă inflație. Pentru Germania, tot răul ar putea fi spre bine, cum se zice.

 

58 Shares
Share
Tweet
Share
Stumble