16 July 2019
Home / Articole / Greciei i-ar trebui un Ludwig Erhard, nu un Țeparis

Greciei i-ar trebui un Ludwig Erhard, nu un Țeparis

447 Shares

Disputa pe marginea adoptării programului Troicii îmi amintește de cazul Planului Marshall implementat în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial. Dacă facem doi pași în spate, astfel încât să observăm întreaga pădure, nu doar câțiva copaci, vedem câteva similitudinile dintre Planul Marshall și programul de asistență al Greciei:

  • ambele programe pleaca de la premisa că problema fundamentală a țărilor pe care își propun să le ajute este lipsa resurselor financiare.
  • creditorii își prezintă disponibilitatea de a dona/împrumuta în condiții ultra-avantajoase țările debitoare
  • în schimb, cer guvernelor acestora să implementeze o serie de politici în bună măsură potrivnice dezvoltării economice
  • ambele programe sunt considerate “de manual” la vremea lor, înțelepciune convențională, știință economică 100%.

Grecia

Concret, după război Comandamentul American a impus Germaniei creșterea taxelor cu 50% și păstrarea controlul prețurilor și al chiriilor. Astăzi, principalele măsuri pe care Troica le propune Greciei vizează consolidarea statului prin: creșterea TVA la 23%, creșterea impozitului pe venitul companiilor de la 26% la 28%, creșterea impozitării pensiilor (impunerea de contribuții de sănătate), reducerea anumitor cheltuieli. Pe partea de venituri bugetare creșterea TVA va însemna practice sporirea poverii fiscale cu 1% din PIB. Acest gen de măsuri nu aveau și nu au cum să resusciteze economia. Și exact aceasta ar trebui să fie marea miză a unui program de reforme: stimularea investițiilor productive, a acumulării de capital. Planul Marshall punea carul înaintea boilor pornind de la premisa că marea constrângere a Germaniei este lipsa de valută; la fel fac unii economiști contemporani atunci când vorbesc tot timpul despre banii, banii și iar banii care lipsesc Greciei. În realitate nu lipsa banilor este problema, ci blocajul economic; faptul că regimul institutional îi demotivează pe oameni să muncească, să inoveze, să se angajeze în activități profitabile, apreciate pe piață, creatoare de valoare pentru semenii lor. Normal că dacă nu produci nimic bun, nu ai nici bani! Rata șomajului în Grecia este de 25% – iar explicația nu poate fi alta decât faptul că regimul institutional îi demotivează pe oameni să muncească; sau, mai correct spus, îi demotivează pe antreprenori să creeze locuri de muncă și îi demotivează pe oameni să inițieze afaceri.

Cum a ieșit Germania din acest blocaj? A avut bafta de a-l avea pe Ludwig Erhard. Acesta, spre stupoare și în ciuda opoziției Aliaților, a liberalizat economia anulând controalele impuse de naziști și perpetuate de “mințile luminate” ale socialiștilor de peste ocean. În ciuda opoziției industriașilor germani, Erhard a dus o politică restrictivă a creditului, recunoscând importanța stabilizării monedei și, implicit, aruncând la gunoi ideea atât de apreciată în prezent că stimularea economiei are nevoie de expansiunea creditului.

Îndrăzneala cu care Erhard a guvernat sfidând autoritățile americane a rămas aproape proverbială. În excelentul său articol dedicat miturilor Planului Marshall, Tyler Cowen povestește printre altele următorul dialog între generalul Lucius Clay, comandantul american, și Ludwig Erhard:

„Clay: – Domnule Erhard, consilierii mei îmi spun că faci niște greșeli teribile.

Erhard: – Nu-i ascultați domnule general, consilierii mei îmi spun același lucru.”

Niciodată în istorie ajutoarele externe nu au funcționat. Planul Marshall nu a accelerat, ci a întârziat revenirea economică a țărilor distruse de război. Dovadă că cel mai greu și-au revenit țările care au primit cele mai mari ajutoare: Austria și… Grecia. Planul Marshall a creat hazard moral (cine s-ar fi gândit?!), de exemplu Franța a folosit „spațiul fiscal” creat grație ajutorului primit pentru a se angaja în conflictele militare din Indochina și din nordul Africii. „Miracolul economic german” nu se datorează programului de asistență externă, ci politicii monetare sănătoase și încurajării producției prin adoptarea filosofiei pieței libere.

Astăzi Grecia ar trebui să facă același lucru. Ar trebui să desființeze instituțiile care consumă aiurea resursele societății, precum sistemul public de pensii. Perpetuarea acestuia, așa cum vor Syriza și Troica, subminează economia națională. Ce vor politicienii? Să țină în picioare sistemul cu orice preț, mărind vârsta de pensionare și reducând pensiile (au făcut deja acest lucru). Dar această politică va descuraja și mai tare lumea să cotizeze. Ca și în România – al cărei sistem de pensii este aproape la fel de falimentar ca al Greciei, situația ar putea fi cârpită dacă vârsta de pensionare ar fi crescută la peste 70 de ani – dar așa ceva ar fi absurd și ar condamna întreaga populație la o viață întreagă de sclavie pe tarlaua statului. De ce vor politicienii să țină sistemul în picioare? Deoarece pentru ei pensiile reprezintă un instrument de manipulare a populației, zăhărelul cu care aduc lumea la vot. Pentru societate, însă, sistemul este o gaură neagră care trebuie închisă. Privatizarea sistemului de pensii – prin care fiecare salariat să contribuie pentru propria lui pensie – ar fi de natură să alinieze stimulentele de pe piața muncii cu dezideratul dezvoltării economice.

Economia Greciei este sufocată de intervenționism, carteluri, birocrație, impozitare. Dovadă poziția slabă pe care o ocupă țara în clasamentele mondiale ale competitivității. Se impune urgent reducerea taxelor, nu creșterea lor. Și am în vedere reducerea substanțială a impozitelor și a birocrației (cu o floare nu se face primăvară). De fapt, dacă ar desființa sistemul public de pensii și ar privatiza companiile de stat Grecia ar putea probabil reduce impozitele la jumătate, ceea ce i-ar asigura nu doar revenirea, ci o veritabilă decolare economică.

În fața macroplanificării bruxelleze, Greciei i-ar trebui un Ludwig Erhard. Din păcate a votat la conducere niște populiști mai mari decât politicienii vest-europeni.

447 Shares
447 Shares
Share
Tweet
Share