5 June 2020
Home / Blogway iti zice Salut / Grecia – Afganistanul financiar al Europei

Grecia – Afganistanul financiar al Europei

Ca să încep cu concluzia, cred că expansionismul monetar european s-a împotmolit definitiv în Grecia. După ce au luat zeci de miliarde de euro fonduri europene, după ce “au împrumutat credibilitatea Germaniei” prin aderarea mincinoasă la zona euro și au atras alte zeci de miliarde fonduri private, grecii demonstrează astăzi că au înțeles perfect jocul socialist planificat de la Bruxelles, refuzând să mai plătească impozite să să mai audă de creditori.

Pe vremuri, ineficiența comunismului era ilustrată prin zicala: “noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”. În capitalismul de cumetrie european dictonul s-a aplicat întotdeauna foarte bine. Dar să facem o mică introducere.

Proiectul monetar european s-a construit pe ambiția de a face o monedă unică și apoi de a inunda lumea cu euro pentru ca nu doar SUA să aibă “deficit fără lacrimi”, vorba lui Jacques Rueff. Proiectul a pornit de la observația elementară – deși ascunsă publicului larg – că cine are puterea de a manevra tiparnița de bani deține practic controlul redistribuției avuției. La scară națională și, atunci când nu mai este suficient, la scară continentală sau globală. Încercând să calce pe urmele SUA, imperialismul monetar european a încercat să convingă popor după popor că este bine să se renunțe la monedele naționale și să deținem cu toții euro. Cu cât sunt mai mulți cei care dețin euro, cu atât cererea pentru euro este mai mare (cu atât circulația euro este mai vastă) și, pe cale de consecință, cu atât producția de euro poate să crească fără ca acest lucru să antreneze devalorizarea imediată a monedei. Cu cât mai multe națiuni folosesc euro, cu atât expansiunea creditului poate continua netulburată, în beneficiul celor care obțin controlul resurselor și în dezavantajul celor care sunt expropriați prin creșterea diferențiată dar constantă a prețurilor.

Ideea de bază este că POLITICA monetară, adică expansiunea discreționară a masei monetare este doar o schemă redistribuționistă. Exact ca impozitarea. Când este incorect politic să inventezi noi impozite sau să le crești pe cele vechi, pur și simplu tipărești bani. Creezi bani de hârtie pe care îi pasezi unuia și altuia, prin mecanismul creditului. Reversul acestui proces este că cel care pasează banii primește resurse reale… în vreme ce cumpărătorul banilor (debitorul) tocmai renunță la ele. Tu, cel care creezi banii sau ai pus cât mai devreme mâna pe ei îi folosești cumpărând diverse bunuri – la prețuri încă neinflaționate. Cu cât mai mulți bani poți crea și cheltui fără ca lumea să se prindă, cu atât mai multe resurse poți acumula. Și cu atât mai puține resurse rămân pentru restul lumii. Care se va mândri prostește că își primește salariul în euro și nu în peseta sau drahme.

Mecanismul prin care euro a fost pasat la periferie a cunoscut două canale: public și privat. Acestea sunt detalii, important este principiul, anume că important este ca banii să ajungă la periferie. “Să circule”, vorba atâtor economiști.

Grecii au fost printre cei mai ageri și au înțeles ideea. Anume că sunt îmbiați cu fonduri europene, că sunt practic rugați să ia credite. Că Europa are și ea nevoie de chinezii ei, precum SUA. De cineva care să dețină bilețelele de hârtie tipărite de BCE. Fără țări ca Grecia, Spania, Portugalia, circulația euro nu se poate extinde. BCE nu poate tipări bani, pentru că nu găsește pe nimeni care să-i dețină. Este vital să găsești clienți pe care să-i “integrezi”, altminteri arzi gazul de pomană la Bruxelles.

Doar că Grecia s-a dovedit incredibil de perversă. În loc să rămână o națiune cuminte care să-și plătească cu seriozitate ratele, Grecia a demonstrat că a înțeles perfect principiul: dacă voi vă faceți că ne creditați, atunci și noi o să ne facem că vă rambursăm; voi vă faceți că ne dați bani, noi ne facem că vă dăm resurse.

Așa cum spune Simon Johnson, fostul economist-șef al FMI, elita birocratică a planetei este exasperată de comportamentul Greciei și încearcă să-și ascundă urmele vinovăției arătând cu degetul la grecii de rând care nu plătesc cu nici un chip taxe.

Așa că ce va urma? Se va declara victoria și va urma o retragere controlată a trupelor? Mă cam îndoiesc, deși m-aș bucura să se termine așa. Tyler Cowen îmi spunea că este ferm convins că Grecia va ieși din zona euro foarte repede. Eu mai degrabă ader la viziunea lui Simon Johnson:

Some European politicians are now telling us that an orderly exit for Greece is feasible under current conditions, and Greece will be the only nation that leaves. They are wrong. Greece’s exit is simply another step in a chain of events that leads towards a chaotic dissolution of the euro zone.

Cred că, mai degrabă, imperialismul bruxellez va intra într-o nouă formă de extindere. Despre asta, voi mai povesti cu altă ocazie.

3 Shares
Share
Tweet
Share