28 January 2020
Home / Articole / Frăția BNR – ANAF, cash-ul din economie și penalizarea economisirii

Frăția BNR – ANAF, cash-ul din economie și penalizarea economisirii

Numerarul în circulație a ajuns la un nivel istoric. Românii și agenții economici păstrează în buzunare, respectiv în casierii, circa 41,3 mld. lei, adică peste 9 mld. euro. Ascensiunea cash-ului a fost pusă în directă legătură cu dezvoltarea economiei subterane – cel care a scris mult pe această temă fiind Ionuț Bălan, iar astăzi ZF are azi un articol care reflectă aceeași perspectivă.

Pe acest blog am arătat de ce teoria fiscală a creșterii volumului de bani gheață (“lumea plătește cash pentru a evita plata taxelor”) este insuficientă pentru a explica dinamica numerarului de la începutul crizei până în prezent. Și, cu cât trece timpul, cu atât vedem că explicația cea mai plauzibilă trebuie căutată în altă parte. Fie și pentru faptul că economia subterană s-a stabilizat, după expansiunea pe care a cunoscut-o în timpul crizei, o dată cu creșterea fiscalității.

Explicația complementară pe care am propus-o ține de teoria monetară. Consider că astăzi această explicație este dominantă, are cea mai mare putere explicativă în înțelegerea dinamicii masei monetare. Pe scurt, cred că numerarul crește deoarece publicul este descurajat să țină banii în bancă prin dobânzile artificial de mici cu care este recompensată economisirea. Ratele dobânzilor, atât la lei cât mai ales la euro, se află pe un trend pronunțat descendent de o bună perioadă de timp. Acest trend – în fond scăderea costului de oportunitate pentru deținerea de cash – a declanșat o fugă de depozitele bancare și creșterea cererii de bani lichizi. După cum se poate vedea, depozitele la termen aproape au stagnat în ultimii doi ani, în vreme ce numerarul și depozitele la vedere au crescut cu 36%, respectiv 38%.

Masa monetara si dobanda

Dacă economia subterană ar fi de vină pentru creșterea cash-ului, atunci ar trebui să vedem o reducere în ansamblul depozitelor bancare, atât în conturile de economii cât și în conturile curente. Dar nu vedem asta. Banii ținuți în conturi curente, din care se pot face plăți, au crescut puternic! De fapt chiar ZF spune că plățile cu cardul au crescut pe parcursul lui 2014 cu 16% față de 2013!

Așa cum spuneam în articolul precedent, problema este una de structură a masei monetare. Structură care se apropie vertiginos de cea înregistrată în timpul anilor de boom când, ne amintim, ratele dobânzilor erau joase și creditul extrem de ieftin și de permisiv. Componenta lichidă a cantității totale de bani din economie, adică M1 (numerar + conturi curente) își crește ponderea:

M1 M2

Această situație nu este determinată exclusiv de BNR. Am ales să pun pe primul grafic rata dobânzii la euro tocmai pentru a sugera faptul că determinanții acestei stări de lucruri sunt globali. Principalele bănci centrale ale lumii duc o politică inflaționistă – în înțelegerea clasică a termenului: tipăresc bani. BNR este doar o copycat, no offense! Întotdeauna a aliniat politica monetară românească la politica monetară globală, mai ales a zonei euro, fiindcă vorva aceea, “nu putem să rămânem decuplați de restul lumii”, nici chiar când restul lumii duce o politică iresponsabilă, așa-i?!

Sunt curios cum explică BNR ascensiunea cash-ului. Vom vedea oare Frăția BNR-ANAF în acțiune? Sau am început să o vedem deja?! Oare controalele abuzive ale ANAF, a cărei șef-“eroin” apreciază că “Nu există o limită de la care evaziunea este acceptată” sunt făcute la mica înțelegere cu oficialii BNR? Oare limitarea tranzacțiilor cash – un pas în direcția interzicerii totale a cash-ului și un șut dat libertății economice – vizează tocmai rectificarea acestei deformări a structurii masei monetare? Oare scoaterea depozitelor la termen de o lună, chipurile “pentru a încuraja economisirea” din ofertele băncilor să aibă drept obiectiv tocmai redresarea structurii masei monetare?

Ludwig von Mises spunea că o măsură intervenționistă atrage după sine altă măsură intervenționistă, deoarece orice inițiativă de acest gen are efecte perverse, care se impun corectate la un moment dat. (El se referea la controlul prețurilor mărfurilor, dar principiul poate fi ușor generalizat la controlul dobânzilor.) Doar că statului îi este jenă să admită că măsurile luate sunt proaste. BNR nu și-a recunoscut nici până azi responsabilitatea pentru alimentare cu tiparnița de lei a boom-ului speculativ din anii 2004-2008. De ceva vreme BNR îi arde la buzunar pe deponenți. Culmea ironiei, iese apoi în presă și afirmă că “Nu vrem să ne jucăm cu dobânda. Este periculoasă descurajarea economisirii”. Seriooos?

Lasă, că economisirea ți-o reperează domn’ Mitică, pardon miliția fiscală. Cu forța. Dacă cash-ul crește și economisirea scade, înseamnă că trebuie să luăm măsuri, corect? Să aducem cu forța banii înapoi în bănci, pe termen cât mai lung. Nu-nu, deponenții nu vor avea nimic de câștigat, randamentul efectiv va rămâne zero. Dar măcar vor salva patria… Așa cum a făcut Ceausescu, vă amintiți? Cu economisiri forțate, așa a construit el România modernă, saracul…

post-40-1187865259

Așa că hai, țineți banii la bancă și… nici o masă fără pește.

52 Shares
Share
Tweet
Share