28 January 2020
Home / Despre criza / FMI studiază oportunitatea confiscării averilor; fiți cu ochii pe bănci!

FMI studiază oportunitatea confiscării averilor; fiți cu ochii pe bănci!

În ultimul raport Fiscal Monitor, intitulat expresiv Taxing Times, FMI examinează situația datoriilor statelor și analizează comparativ metodele prin care această povară bugetară poate fi subțiată: creșterea impozitării bunurilor și serviciilor (TVA), a veniturilor, a contribuțiilor sociale, a venitului companiilor, a proprietăților, a sectorului financiar ș.a. și, cu voia dumneavoastră ultima pe listă, separat într-un box chiar înainte de anexe, taxarea averilor. Unde se vede că, dacă se apelează exclusiv la acest impozit – aplicat de exemplu conturilor bancare – este nevoie de o confiscare de 10% doar pentru ca nivelul datoriilor în zona euro să ajungă la cel dinaintea crizei financiare.

Taaxarea averilor

Structura averilor

Raportul face trimitere la un studiu intitulat Taxarea averilor – un pas către îmbunătățirea finanțelor publice în Europa, scris de… (suspans) Institutul de Cercetări Economice din Germania în care se spune că taxarea averilor mari (acum depinde ce înțelege fiecare) reprezintă un mijloc de reducere a datoriei publice „fără să fie pusă în primejdie cererea” agregată. Nu mă întrebați cum a ajuns autorul la această concluzie, mi s-a părut relevantă precizarea. Autorul pornește de la premisa că sistemul financiar nu poate supraviețui fără bailout masiv, dar că acest bailout este dificil de implementat – probabil fiindcă politicienii nu vor să își asume riscul izbucnirii unor puternice proteste împotriva a ceea ce este perceput, corect, drept o măsură profund inegalitară. Și atunci este nevoie de alte mijloace, de măsuri mai „democratice”… cum ar fi confiscarea banilor din conturile bancare. Germania are experiență cu așa ceva, a aplicat taxarea averilor și înainte și după fiecare din cele două războaie mondiale.

Calculations show that total household assets are significantly higher than public debt. However, these statistics are based on a comprehensive concept of wealth. It also includes assets that can be dif­ficult to draw on as forced loans or capital levies, such as households’ consumer durables or claims on insurance companies related to pension and health care plans. Ad­justing the figures for these items would reduce the net wealth of households, for example, to about 300 percent of gross domestic product in Germany.7 That is still a very large taxable base. A tax burden of, for instance, five percent could mobilize revenues of 15 percent of gross domestic product, or around 380 billion euros. This would clearly help to finance current spending or to refinance matured sovereign debt…

At least it is easy to determine the value of financial as­sets, i.e., in checking and savings accounts, deposits, shares, bonds, and other securities and claims. Liquidity problems do not play a major role. Tax evasion would be an even greater problem, however. Directly after plans for forced loans or capital levies had been announced, the treasury would have to secure the corresponding ac­counts of financial service providers. In order to deter­mine foreign assets, the tax authorities would be reliant on cooperation with foreign banks and financial service providers or fiscal authorities…

The concentration of tax burdens on the we­althy elite also attempts to redress increasing inequali­ty in the distribution of income and wealth.

Părerea mea este că aceste studii legitimează pas cu pas “soluția cipriotă”, adică prelevarea unei părți din banii aflați în depozitele bancare. Aplicarea acestui tip de impozitare este foarte ușor de făcut, colectarea este asigurată. Din cele mai vechi tipuri conducătorii politici – că s-au numit împărați, principi sau miniștri – au năvălit ori de câte ori au avut nevoie peste bancheri. Pe principiul descris atât de bine în secolul XX de tâlharul Willie Sutton, “because that’s where the money is.” Jafurile de acest gen declanșau migrația negustorilor în Evul Mediu (fuga capitalului) din Spania în Franța, din Franța în Olanda ș.a.m.d. De atunci nimic nu s-a schimbat esențial, istoria se repetă. Doar că în vremurile noastre există intelectuali în slujba hoțomanilor, se caută legitimizarea științifică a confiscării, “reeducarea” maselor astfel încât să se evite revoluția. Fiindcă, am uitat să vă spun, în Evul Mediu împărații o sfârșeau cam urât.

Repet ceea ce spuneam în Cipru, un fel de Argentina (în primăvară):

Pe de o parte, este clar că vom asista la confiscări de avuţie în aprope toate ţările din UE. Povara datoriei publice şi a celei private cvasi-publice (too big to fail) este enorma şi nu poate fi platita, prin urmare pretendenţii – că sunt ei deponenţi, pensionari, bugetari, şomeri etc. – vor trebui să renunţe la pretenţii. Şi acest lucru nu li se va spune în faţă, pentru a nu-i irita. Din contră, li se va spune că totul este bine şi frumos, să doarmă liniştiţi că veghează statul pentru ei, până când, brusc, politicienii vor reevalua situaţia şi vor lua, peste noapte, o astfel de măsură dură. Fie vor îngheţa depozitele şi vor părăsi zona euro urmând modelul argentinian, fie vor confisca depozitele, fie vor mări impozizele, fie vor tăia pensiile.

Sfatul meu este să evitaţi să deţineţi plasamente mari în sistemul financiar. Nu mă refer doar la depozite, ci la orice plasamente. Pensii private, de exemplu. Încercaţi să scăpaţi de datorii. Dacă nu aveţi aşa ceva, atunci rămâneţi lichizi sau, şi mai bine, investiţi în active reale: metale preţioase, o casă, un teren, orice care îşi păstrează valoarea sau care poate produce roade şi este greu de impozitat. Repet acest sfat de la începutul crizei şi voi continua să-l repet, pentru că nu am trecut de criză. Suntem la început, ni s-a oferit un promo timp de câţiva ani şi acum vedem în sfârşit episodul pilot.

86 Shares
Share
Tweet
Share