24 February 2020
Home / Articole / Eu vara nu pariez pe leu

Eu vara nu pariez pe leu

Nici vara asta, nici vara viitoare. Și nu am pariat nici în trecut. Cred că nota de fundamentare am scris-o aici: România 1989-2009: două decenii de inflaţie, hiperinflaţie, desinflaţie, reflaţie şi stagflaţie – extindeți dumneavoastră perioada.

Vara asta, totuși, este specială. Ea oferă cel mai elementar motiv pentru care nu pariez pe leu. Anume fiindcă nu pariez pe clasa politică. Schimbările politice recente au avut o singură consecință economică imediată: deprecierea leului. Sunt convins însă că, dacă politica românească a inițiat efecte valutare, constrângerile financiare vor avea ultimul cuvânt și vor opri vâltoarea politică. Cu cât instabilitatea politică durează mai mult cu atât leul cade mai jos. Ceea ce-i arde la buzunar pe cetățeni (în calitatea lor de consumatori și producători), adică pe votanți. Instabilitatea se va încheia atunci când anticiparea căderii leului va deveni prohibitivă. Poate că a devenit deja.

Să nu uităm nici o secundă că România este un stat care trăiește din împrumuturi. Adică plătește pensii și salarii din împrumuturi. Externe. De prea mulți ani avem deficit bugetar. Prea mulți dintre noi s-au împrumutat pentru a-și cumpăra case, mașini, aspiratoare – adică și-au asumat un standard de viață imposibil de susținut din capitalul acumulat până în prezent. Dacă finanța internațională (publică, privată, n-area a face) se sperie și fuge de leu, acest standard de viață se prăbușește.

Ceea ce mi se pare extrem de interesant este că nu ne-am îndatorat atât de mult încât să aduce creditorii la mâna noastră. Precum grecii. Nu, încă suntem noi la mâna lor. Cu alte cuvinte, nu putem să fierbem criza politică atât cât avem chef, ci cât ne lasă ei.

0 Shares
Share
Tweet
Share