16 October 2019
Home / Ce face statul? / Eterna și fascinanta Românie – acum și cu autostrăzi

Eterna și fascinanta Românie – acum și cu autostrăzi

Mirel Palada crede că autostrăzile construite recent sunt un lucru bun pentru România. Dar faptul că guvernul a construit ceva nu înseamnă automat vreun progres. Putem realiza multe lucruri sublime în România, de la Turnul Eiffel din Slobozia (vi-l mai amintiți?) până la autostrăzi suspendate. Întrebarea – eterna întrebare – este dacă aceste lucruri merită să fie construite. Dacă ele reprezintă cea mai bună utilizare a resurselor economice. Sau dacă, din contră, sunt doar o distracție, un circ – ca la jocul „alba-neagra”.

Chiar așa, să ne imaginăm că statul joacă alba-neagra cu banii cetățenilor. Unii naivi cred că pot ghici care-i „marcatoare”. Nivelul redus de gândire îi împiedică să vadă că, de regulă nu câștigă decât dacă îi lasă șmecherul să câștige – în scopul de a stimula interesul altor naivi. Statul folosește banii oamenilor pentru a realiza diverse obiective, pe care le expune apoi în piața publică și le trâmbițează în toată țara, arătând că, uite – “aici sunt banii dumneavoastră”! La fel precum naivii din fața măsuței de alba-neagra, care cască gura la învârtelile șmecherului, publicul larg stă fascinat și se uită la indicațiile prețioase ale guvernului și într-un final, convins că autostrada este reală, pare să-i dea dreptate domnului Palada, oftând: da dom’le, e bine, măcar ăștia au făcut ceva!”

Oamenii scapă din vedere costurile realizărilor guvernamentale, ceea ce economiștii numesc “cost de oportunitate”. Așa cum spunea un eminent economist clasic, publicul se uită la ce se vede și omite ceea ce nu se vede: sacrificiul impus de stat societății pentru ca minunatele sale proiecte să poată fi mai apoi etalate. Dacă ne-am uita la sacrificiu ne-ar lua amețeala. Am înțelege că România nu se dezvoltă rapid nu fiindcă guvernele succesive “nu au făcut nimic”, ci fiindcă ele au tot folosit aiurea banii contribuabililor. Economia nu crește cu 5% pe an (cum visează cineva) nu pentru că duce lipsă de infrastructură, ci pentru că nu investim rentabil resursele. Statul este în România o imensă mașinărie de tocat avuția societății, întreținând scheme sociale falimentare și investiții publice păguboase. Simultan, mediul de afaceri abia răsuflă sub povara impozitelor și a birocrației. De unde creștere economică atunci?

Costul real al unei autostrazi in Romania

Așa cum am demonstrat în articolul Autostrăzile astea le veți plăti voi, și urmașii voștri, și urmașii urmașilor voștri, în veacul vecilor, ne aflăm în fața unor proiecte fără nici o legătură cu rentabilitatea economică, lucru mărturisit de altfel chiar de reprezentanții guvernului. Nici măcar Ceaușescu nu pretindea asta atunci când a construit Canalul!Și atunci de ce le facem? Fiindcă este bine – vine imediat răspunsul – să circulăm rapid de la Timișoara la București. Bine-bine, dar nu este și mai bine (mult mai bine) dacă am folosi respectivele resurse pentru fabricarea altor bunuri care – ce să vezi? – chiar sunt cerute de piață?

Modul economic de gândire presupune examinarea alternativelor. Întotdeauna există alternative. Mirel Palada spune că, spre deosebire de guvernul precedent, acest guvern măcar face autostrăzi. Dar de ce este musai să alegem între ce poate face un guvern sau altul? Chiar dacă am fost obișnuiți de politicieni să credem că întotdeauna avem de ales între două rele, acest lucru este fals. Adevărata și cea mai importantă alegere este între bine și rău, între eficiență și risipă. Ce-ar fi dacă guvernul ar lăsa populației mai mulți bani (reducând impozitele), să decidă ea ce trebuie produs în România? Ce-ar fi dacă am decide noi – nu statul – cum trebuie cheltuiți banii? Este greșit să credem că avem de ales doar între două guverne; de fapt avem de ales între piață și stat, între libertate și confiscarea veniturilor.

 Din păcate societatea este atât de debusolată încât mulți sunt nostalgici după comunism. Își amintesc cu plăcere cât de mult construia Ceaușescu. Au uitat prețul plătit pentru aceste realizări: demolările, munca forțată, lipsa căldurii din apartamente, circul foamei etc. Au uitat (sau nici măcar nu au înțeles) că privarea de bunuri și libertăți elementare nu era altceva decât consecința firească și logică a „mărețelor realizări”. România multilateral-dezvoltată era partea plină a paharului; economisirile forțate, cozile interminabile, spitalele mizerabile – erau partea goală a lui. Cu aceeași miopie cu care revăd trecutul, unii români privesc la proiecte de miliarde ale actualului guvern. Nu știu dacă ei au auzit de o vorbă din bătrâni: prostia și luxul se plătesc întotdeauna.

[layout show=”1″]

1 Shares
Share
Tweet
Share