29 November 2020
Home / Ce mai citim? / Este rentabil pacifismul?

Este rentabil pacifismul?

Există o categorie numeroasă de așa-ziși libertarieni care adoră să dea statul afară din orice parte a vieții sociale, cu două excepții: politica externă (agresivă) și (ați ghicit?) politica monetară – fiindcă deh, războaiele trebuie și ele finanțate cumva, și dacă nu prin taxe atunci prin emisiune monetară, logic. Așa că mă simt bine când citesc că Brian Caplan apără pacifismul. Robert Murphy aplaudă. Dar nu e chiar de aplaudat. Caplan are o viziune utilitaristă asupra problemei, care îmi aduce aminte de părerea similară a lui Jeffrey Miron. La un moment dat chiar îți vine să râzi:

I’m a pacifist not because I oppose self-defense, but because it’s virtually impossible to fight a war of self-defense. Even if militaries don’t deliberately target innocent bystanders, they almost always wind up recklessly endangering their lives. If a policeman fought crime the way that “civilized” armies wage war, we’d put him in jail.

Total de acord. Dar acum proptiți-vă bine:

Here’s my common-sense case for pacifism:

1. The immediate costs of war are clearly awful. Most wars lead to massive loss of life and wealth on at least one side. If you use a standard value of life of $5M, every 200,000 deaths is equivalent to a trillion dollars of damage.

2. The long-run benefits of war are highly uncertain. Some wars – most obviously the Napoleonic Wars and World War II – at least arguably deserve credit for decades of subsequent peace. But many other wars – like the French Revolution and World War I – just sowed the seeds for new and greater horrors. You could say, “Fine, let’s only fight wars with big long-run benefits.” In practice, however, it’s very difficult to predict a war’s long-run consequences. One of the great lessons of Tetlock’s Expert Political Judgment is that foreign policy experts are much more certain of their predictions than they have any right to be.

3. For a war to be morally justified, its long-run benefits have to be substantially larger than its short-run costs. I call this “the principle of mild deontology.” Almost everyone thinks it’s wrong to murder a random person and use his organs to save the lives of five other people. For a war to be morally justified, then, its (innocent lives saved/innocent lives lost) ratio would have to exceed 5:1. (I personally think that a much higher ratio is morally required, but I don’t need that assumption to make my case).

What? Hai să trecem peste ipoteza că viața unui om valorează 5 milioane (poate că a mea în România mult mai puțin), n-am fost să-mi fac asigurare ca să aflu și nici nu am chef să dau cu banul sau să sun vreun prieten pentru răspunsul corect. Dar de unde până unde beneficiile războiului trebuie să depășească de 5 ori costurile ca acesta să fie declarat moral?! Nota bene, Caplan însuși ar mai lăsa de la el, probabil că ar merge și un raport de 7:1

Dar să trecem peste detalii. Tyler Cowen mai că nu ar fi de acord cu Caplan. Dacă Taiwanul ar îmbrățișa pacifismul atunci China l-ar șterge de pe hartă. Arnold Kling completează spunând că probabil cea mai bună soluție ar fi să te adaptezi la comportamentul vecinilor. Ești pașnic dar te și înarmezi, just in case, după modelul Elveției.

Cred că pacifismul funcționează foarte bine dacă este în armonie cu dreptul de proprietate privată. Dacă tot ne preocupă costul apărării, atunci cea mai ieftină soluție ar fi înarmarea privată, adică legalizarea posesiei armelor. Statul ar cheltui fix zero pe apărare – și deci nu ar avea nevoie de impozite ca să-și acopere aceste cheltuieli. Nici nu ar putea ataca pe cineva. Deci, nici nu ar putea da naștere frustrărilor care alimentează reacțiile violente de opoziție, precum terorismul (Jeffrey Miron zice bine aici). Și mă îndoiesc că cineva – vreun stat străin – va ataca vreodată o societate fără armată publică dar înarmată până în dinți. Istoria acestui gen de incursiuni este plină de “succesuri” (Afganistan, Cecenia, Somalia).

Simplu, ieftin și, mai ales, nu mai trebuie să calculezi derivate, să extragi radicali și să te îngrijorezi dacă îți dă cu virgulă – ca să vezi dacă este moral sau nu.

0 Shares
Share
Tweet
Share