22 September 2019
Home / Aberaţia de intervenţie / Este buna ideea guvernului de a plafona plățile în numerar?

Este buna ideea guvernului de a plafona plățile în numerar?

Guvernul pregătește reducerea limitei până la care pot fi efectuate tranzacții în numerar. Statul vrea să limiteze plăţile zilnice între persoanele fizice la 10000 de lei, iar între firme la cel mult 5000 de lei. Știrea a apărut în contextul în care, pe plan internațional, unele guverne și-au propus să elimine complet bancnotele din circulație iar pe plan intern unele voci au tot susținut plafonarea plăților în bani fizici.

Ideea centrală din spatele acestei intenții este combaterea evaziunii fiscale și colectarea mai multor bani la buget. Totuși, presupoziția ne-explicitată de la care pornește ordonanța guvernului este că strângerea mai multor bani la buget este un lucru bun pentru societate. De ce exact, nu ni se spune, dar putem căuta singuri răspunsuri. Să fie oare pentru că astfel am cheltui mai mulți bani pe educația publică, acolo unde alocăm în prezent aproape 1000 de euro/elev (mai mult decât costă studiile universitare) cu efectul că aproape jumătate dintre elevi nu trec Bac-ul? Să fie oare pentru că astfel mai putem ține în viață falimentarul sistem de pensii care risipește avuția clasei muncitoare (scuze pentru limbajul explicit)? Să fie pentru că altminteri nu putem construi 70 de km de autostradă cu 1 miliard de euro?

Există însă în România o problemă mai mare decât aceea că statul se plânge de lipsa unor venituri suficiente (în fond, cine nu o face?!). Problema este aceea că statul îi chircește pe oamenii de afaceri sub o povară fiscală imensă, total aberantă pentru o economie emergentă, care vrea să prindă din urmă națiunile dezvoltate occidentale.

Creșterea forțată a plăților cu cardul echivalează cu creșterea presiunii fiscale. Permiteți-mi o comparație. La fel cum intensificarea folosirii radarelor de către Poliția Rutieră – nu doar creșterea amenzilor la fiecare început de an – înseamnă o presiune mai mare pentru șoferi, tot așa plafonarea plăților cash reprezintă o constrângere suplimentară asupra întreprinzătorilor – nu doar impozitele propriu-zise. Ce rezolvăm cu acest gen de măsuri? Fluidizăm circulația rutieră, respectiv îmbunătățim eficiența alocării resurselor în economie? Nicidecum. În primul caz, apariția polițiștilor cu radare duce la scăderea vitezei de deplasare și la creșterea costului deplasării (durează mai mult să ajungi din punctul A în punctul B). În al doilea caz interzicerea folosirii numerarului crește costul funcționării economiei. Desigur, o serie de fenomene superficiale pozitive pot apărea. În primul caz numărul accidentelor rutiere poate să scadă, în al doilea caz statul poate obține mai multe resurse pe termen scurt. Problema de fond însă se agravează: traficul rutier va fi descurajat iar economia va răsufla din ce în ce mai greu sunt povara noilor reglementări.

Cine mai are de câștigat de pe urma unei asemenea măsuri? Vă aduc aminte că în urmă cu două luni, consilierea PM Ioana Petrescu își exprima opinia că plățile cu cardul ar trebui încurajate, aducând pe post de motiv un studiu al… Visa. Nu cred că Ioana Petrescu a primit un comision de la Visa – știți, compania care a emis dubioasa afirmație că evaziunea a scăzut în timpul anilor de criză economică – doar primește salariu de la contribuabili. Eu bănuiesc că domnia sa crede cu sinceritate în virtuțile economice ale plății cu cardul, dar alt studiu pe care să-l citeze în sprijinul acestei idei pur și simplu nu a găsit. Nu este de mirare, deoarece limitarea plăților cash – în fond limitarea funcționalității banilor – nu are nici un fel de beneficii economice. Oricum, potrivit Visa plățile cash sunt plafonate în România la un nivel relativ redus, fiind întrecută doar de state eșuate (care au ajuns au vor ajunge în criză) sau de inamici ai capitalismului (Franța).

Tarile limiteaza platile cash

Ca orice altă prohibiție, prohibiția numerarului nu face decât să calce în picioare drepturile utilizatorilor de monedă. Apropos, nu vă întrebați ce face Protecția consumatorilor sau Consiliul Concurenței, instituții care teoretic ar trebui să apere libertatea de alegere. Aceste instituții apără doar concurența așa cum este ea definită legislativ, adică politic, în vreme ce competiția veritabilă (economică) este faultată de restricțiile și monopolurile impuse chiar de stat. De exemplu, limitarea efectuării plăților pe teritoriul României în lei și nu în orice monedă dorește publicul instituie practic un monopol monetar – monopolul leului ca mijloc de plată. Mai departe, restrângerea plăților în numerar instituie un cvasi-monopol al achitării tranzacțiilor – monopolul băncilor.

Dacă am ajuns să vorbim de bănci, atunci să amintesc încă un argument adus pentru descurajarea circulației banilor fizici: prevenirea fraudelor și a tâlhăriilor. Argumentul mi se pare ironic. Dacă tot suntem îngrijorați că unele firme sunt păcălite de partenerii de afaceri sau că pensionarii sunt controlați la buzunare în timpul călătoriei cu tramvaiul, atunci ar trebui să combatem mai atent hoția, nu să stimulăm gestionarea resurselor financiare de către cele mai ineficiente instituții private din România – băncile! Instituții care contribuit din plin la cea mai mare bulă speculativă post-decembristă și care au acumulat credite neperformante reprezentând aproape o treime din portofoliu cu greu pot reprezenta un gardian al avuției publice; ele ar trebui amendate, nu subvenționate prin privarea cetățeanului de posibilitatea utilizării banilor fizici.

Până acum am spus că limitarea plăților cash este o idee proastă și a apărut pe scena publică doar pentru că guvernul este disperat după bani iar unele grupuri de interese financiare fac lobby în acest sens. Dar haideți să argumentăm și invers: plata în bani fizici este un lucru bun pentru societate. Explică Tudor Smirna:

Alegerea oamenilor de a deţine şi a plăti cu cash frânează risipa de resurse în două feluri: prin împiedicarea colectării taxelor îmbogăţeşte societatea pentru că salvează din mâna statului venituri care altfel ar fi folosite pentru activităţi în cel mai bun caz risipitoare şi în cel mai rău de-a dreptul distructive; prin evitarea sistemului bancar îmbogăţeşte societatea pentru că atenuează redistribuţia inflaţionistă şi ciclurile economice.

În lumina asta cred că trebuie văzută intenţia de aducere în România a ultimei mode monetare din Occident. Limitarea plăţilor cash prin decret guvernamental este o îngrădire sfruntată a libertăţii personale şi alegerea cash-ului în detrimentul cardului este în primul rând un act de civism, înainte de a fi unul de disperare sau lăcomie personală în faţa rapacităţii statului.

Cardul ar fi o alegere firească sub aranjamente fiscale şi financiare mai normale. În lumea sucită în care trăim, teancul de bani prinşi cu elastic n-o fi frumos, dar e mai sănătos.

În concluzie, se va adopta această măsură? Probabil ea intră în pachetul de negociere cu FMI. Guvernul intenționează probabil să reducă CAS, o măsură binevenită și aducătoare de voturi într-un an electoral, dar trebuie să sacrifice altceva. Pardon, trebuie să impună alte impozite sau să strângă altfel bani la buget. Și trebuie să o facă în așa fel încât să se prindă cât mai puțină lume că, de fapt, efectul combinat final al acestor măsuri asupra economiei și bugetului cetățeanului este aproape zero. Spre deosebire de acciza la carburant, limitarea plăților cash sună bine, zic eu, nu se prinde nimeni (că de fapt este vorba de creșterea poverii fiscale).

[layout show=”1″]

7 Shares
Share
Tweet
Share