6 April 2020
Home / Despre criza / Erasure: noua politică FMI în privința falimentelor suverane

Erasure: noua politică FMI în privința falimentelor suverane

Așa cum vă spuneam în FMI studiază oportunitatea confiscării averilor; fiți cu ochii pe bănci!, vremurile se schimbă și am intrat în epoca în care statele nu vor mai fi salvate de la faliment atât de ușor ca până acum. Soluția implementată în Cipru ar putea deveni regulă de conduită de acum încolo în cazuri similare, iar cei care ar trebui să priceapă aluzia sunt deopotrivă economiile emergente și cele dezvoltate, unde povara datoriei publice nu va putea fi rostogolită la infinit.

Iată că FMI a organizat un workshop pe această temă – cu participarea primului director adjunct David Lipton – și aflăm că creditorii privați vor fi puși să plătească pentru activele neperfomante și nu vor mai scăpa așa de ușor de consecințele propriilor investiții proaste. Experiența ante-Cipru, inclusiv din România, ne învățase că FMI intervine prompt și varsă căruța cu dolari sau euro în visteria băncii centrale din statul cu pricina, pentru a calma panica și a stabiliza cursul de schimb. Prilej numai bun pentru marii investitori (adică speculanți) să își repatrieze capitalul și să își reducă expunerea pe respectiva economie. Practic, prin acest mecanism FMI nu făcea altceva decât să le asigure o ușă de evacuare sigură investitorilor care subestimaseră riscul activelor cumpărate. Resursele FMI sunt însă limitate și aproape orice nouă criză duce la necesitatea suplimentării lor, ceea ce este deosebit de problematic, deoarece contribuabililor occidentali atât le mai lipsește: să audă că mai au de salvat și faliții Estului sau Sudului (după ce i-au salvat deja pe ai lor).

Așa că politica – în limbaj non-tehnocrat – devine următoarea:

 „Uneori nu știm dacă datoria unei țări este excesivă. Ne trebuie timp să calculăm. Dar dacă vom acorda asistență în acest răstimp, atunci până când vom decide dacă datoria țării respective este sau nu sustenabilă, o vom forța să intre în insolvență în raport cu datoria privată.”

Altfel spus, până una-alta creditorii privați vor fi puși să suporte faptul că statul nu își poate achita obligațiile. Cum aceste obligații este foarte probabil să apară ca urmare a crizelor bancare, foarte probabil se va aplica și principiul – deponenții băncii trebuie să suporte falimentul băncii, pur și simplu fiindcă altcineva nu există (vorba lui Ilie Șerbănescu). Deci, dacă creditele neperformante se acumulează în așa hal și nu prea ai ce să recuperezi din ele, cotațiile activelor se prăbușesc iar lumea își pierde încrederea în sistemul financiar, atunci creditorii privați (deponenții) vor fi ținuți pe loc (nu vor putea retrage depozitele) până când FMI calculează să vadă… dacă mai rămâne ceva pentru ei sau nu. Interzicerea mișcării capitalului, a retragerii depozitelor și mai apoi a confiscării lor prin impozitare sau inflație (devalorizare) reprezintă, în fond, soluția experimentată și în alte cazuri în istorie (vezi Cipru, un fel de Argentina).

stealing_money_safe_lg_nwm5

Nu mă preocupă prea mult soarta celor cu averi importante. Ei au specialiști, are cine să îi sfătuiască ce și cum. Cetățeanul simplu ar face însă bine să fie atent și să asculte și altceva în afară de ce se dă la televizor. Altminteri, riscă să afle pe pielea lui ce înseamnă noua politică. Așa cum a exprimat-o clar și mai pe înțelesul tuturor… “ză mazăr end ză fazăr” of all action movies:

 

[layout show=”1″]
91 Shares
Share
Tweet
Share