14 December 2017
Știri pe scurt
Home / Economişti / Emmanuel Saez: inegalitatea este cauzată și de scăderea economisirii

Emmanuel Saez: inegalitatea este cauzată și de scăderea economisirii

Emmanuel Saez este economistul care, alături de Piketty, a dezvoltat cel mai mult ideea că în societatea americană inegalitatea de venituri a crescut considerabil în ultimele decenii. Conform acestuia, dacă în anii ’70 1% din populația realiza 10% din veniturile existente la nivelul întregii țări, 42 de ani mai târziu, în 2012, acel 1% câștigă 20% din veniturile anuale din SUA. În opinia lui o mare parte din această diferență se datorează, într-adevăr, și salariilor mai mari pe care le primesc cei cu funcții de conducere în companii sau câștigurilor obținute de antreprenorii de succes. Interesant de văzut este însă dacă nu cumva această creștere a inegalității economice se întâmplă doar la nivelul veniturilor sau, mai mult, odată cu ea au crescut și disparitățile la nivelul avuției deținute de oameni. Zice Saez:

“Prin avuție se înțelege totalitatea activelor deținute de indivizi, inclusiv case, mașini, numerar, conturi la bănci, conturi de economii pentru pensii, minus datorii. Avuția poate fi creată prin propria muncă și prin economisire sau poate fi moștenită…

Se pare că inegalitatea avuției a urmat o spectaculoasă traiectorie în formă de U de-a lungul ultimilor 100 de ani. De la Marea Depresiune din anii ’30, până spre sfârșitul anilor ’70, a existat o împărțire democratică a avuției. Trendul a fost apoi inversat, ajungându-se în situația în care 0.1% din gospodării să dețină 22% din activele totale în 2012, față de doar 7% la sfârșitul anilor ’70 (fig.1).  Acest top 0.1% include familiile cu active totale nete mai mari de 20 de milioane de dolari în anul 2012.”

Inegalitate 1

Motivul? Pe lângă creșterea diferențiată a veniturilor, acest fenomen are drept explicație, scăderea capacității de economisire a oamenilor simpli, clasa de mijloc și cei considerați cei mai săraci.

”Creșterea îndatorării celor mai mulți americani este motivul principal din spatele erodării averii acelor 90% din familii. Foarte multe familii din clasa de mijloc dețin case și au pensii, dar mult prea multe dintre acestea au, de asemenea, ipoteci și credite de consum mult mai mari sau împrumuturi pentru educație care, desigur, trebuiesc înapoiate(Mian și Sufi 2014)… Astăzi, cele mai bogate 1% dintre gospodării economisesc circa 35% din ventul pe care îl câștigă, în vreme ce 90% dintre familii nu economisesc practic nimic… Dacă inegalitatea veniturilor rămâne ridicată și rata economisirii majorității gospodăriilor rămâne scăzută, atunci diferențele de avere vor continua să crească”

De ce s-a întâmplat asta?

Oameni au fost motivați, de-a lungul timpului, să cheltuiască banii câștigați, să se împrumute de la bănci (pentru o casă mai mare, o mașină mai bună, o școală mai prestigioasă pentru copiii lor) și nu au fost nicio clipă încurajați să ”strângă bani albi pentru zile negre”. A urmat, în mod natural, creșterea nivelului de îndatorare al acestor oameni, care, temporar, a fost dublată de creșterea valorii activelor gospodăriilor, datorită bulelor din piața de capital în anii ’90 și a celei din piața imobiliară de la începutul anilor 2000, care mai apoi s-a prăbușit odată cu recesiunea dintre 2007 și 2009, sărăcindu-i și mai mult pe acești ”90%”.

Acum rămâne să ne întrebăm cine au fost promotorii acestui stil de viață, în care oamenii au fost descurajați să economisească, “ajutați” să se îndatoreze și să devină mai săraci?, iar răspunsul este unul cât se poate de simplu: tot de către socialiștii care le plâng astăzi de milă și caută noi politici guvernamentale prin care să reducă aceste inegalități. De la J.M. Keynes, care mereu se îngrijora că oamenii ar putea economisi prea mult, până la guvernatorii Federal Reserve, toți socialiștii au avut un rol important în apariția acestei situații.

Din momentul în care s-a renunțat la etalonul aur, toată logica economisirii a fost dată peste cap. Astăzi valoarea banilor este constant erodată de inflație. Astfel, populația se reorientează către consum în supermarket-uri, mall-uri și investiții în acțiuni sau alte active riscante. În anii 70, înainte de abandonarea etalonului-aur, rata economisirii în SUA era de peste 12,5%. Anul acesta este 5,4%, dar doar fiindcă economia a trecut recent prin criză – în timpul anlor de boom ea a coborât la 2%.

Acest comportament pauperizant este cauzat și de politica băncii centrale, de măsurile guvernului de a stimula consumul și creditarea, în fine, de toate poveștile pe care le auzim și în România. Politica monetară generează bule și îi forțează pe oamenii obișnuiți să devină niște participanți la jocuri de noroc și nimic altceva. Acestea distorsionează structura capitalului, economia și, cel mai important, valorile oamenilor, ceea ce duce la crearea unor generații din ce în ce mai sărace. După care, bineînțeles, dacă este să îi ascultăm pe socialiști, este nevoie de mai multă tipărire de bani pentru a rezolva problema!

P.S. Uitați-vă și pe acest grafic, de la Owen Zidar, pentru a înțelege mai bine cum ingineria monetară și perioadele de boom economic distrug motivația pentru economisire și, în final, sărăcesc societatea.

 

0 Shares
Share
Tweet
Share
Stumble