20 September 2020
Home / Finanțe-Bănci / Economisiți, dacă nu vreți să sărăciți

Economisiți, dacă nu vreți să sărăciți

Sunteți la curent cu dezbaterea privind creșterea inegalității de avuție, nu? Pe parcursul ultimelor decenii bogații au devenit mult mai bogați în timp ce majoritatea cetățenilor abia a reușit să-și păstreze standardul de viață. Este valabil în SUA, în Europa, aproape oriunde. Una din cauzele acestei sărăciri relative a majorității este politica statelor, care prin emisiune monetară (impozitare ascunsă), bail-out-uri repetate, subvenții și privilegii au creat o prăpastie din ce în ce mai mare între puțini – clientela politico-corporatistă avantajată – și mulți (simpli angajați). Dar o altă cauză este comportamentul însuși al oamenilor, care s-au lăsat atrași într-o veritabilă cursă a cheltuielilor pe datorie, la capătul căreia, evident, nu poate fi decât sărăcia.

Owen Zidar pune pe blog graficul următor, eu am adăugat cu roșu perioadele de recesiune.

Saving rate recessions

 

După cum se vede, rata economisirii în State a scăzut constant din anii 80, singurele momente când acest trend a fost întrerupt fiind recesiunile (atunci când dobânzile cresc, coincidență!). Așa s-a întâmplat la începutul anilor 80, 90, 2000-2001 și, evident, în contextul crizei actuale. În rest, pe parcursul lungilor perioade de boom (dot-com în anii 90, cel imobiliar în 2002-2006), când rata dobânzii este împinsă în jos prin politica de expansiune monetară pusă la cale de banca centrală, rata economisirii a scăzut vertiginos.

Consecința? Atunci când oamenii nu economisesc, ci preferă să facă coadă la bancă pentru a cumpăra pe credit diverse bunuri, ei își taie singuri craca de sub picioare. Pe hârtie, proprietatea lor crește odată cu bunurile (mașini, case) cumpărate pe credit, în realitate nu se îmbogățesc de loc. În realitate doar trăiesc cu iluzia proprietății, adevărata avere aparține băncii. Oamenii uită că, dacă azi își cumpără pe credit o casă, devin stăpânii ei abia la încheierea celor 30 de ani de rate; uită că trebuie să economisească post-factum, probabil o sumă de 3 ori mai mare decât prețul casei, pentru a rambursa împrumutul primit. Povara datoriei le va greva șansele de a mai pune bani deoparte în viitor, pentru alte investiții. Concluzia este simplă: cu cât ai rate mai mari la bancă, cu atât capacitatea ta de a acumula capital scade. Iar fără acumulare de capital… rămâi sărac. Mai jos aveți un grafic din cartea lui Piketty (am vorbit despre ea), unde iar am trasat cu roșu recesiunile. Suprapunerile sunt evidente: inegalitatea scade atunci când lumea economisește și viceversa, inegalitatea crește atunci când rata economisirii scade și lumea se îndatorează.

Inequality

Deci cine este de vină pentru creșterea inegalității? Pe de o parte politica monetară expansionistă, care redistribuie avuția în favoarea celor care au deja. Pe de altă parte comportamentul prostesc al oamenilor. Reiau aici un fragment din articolul instructiv al lui Andrei Chira:

Problema noastra reala este ca pur si simplu cheltuim multi bani pe lucruri inutile.

Aia care au inventat Candy Crush au cifra de afaceri de 1 miliard de dolari din care 500 milioane profit. Pai asta inseamna ca sunt vreo cateva zeci de milioane de oameni in lumea asta care dau bani ca sa traga cu degetul de niste bilute pe telefon.

Oare chiar nu poti sa traiesti fara sa dai cu degetul de bile pe telefon?

Dar hai sa luam si un exemplu concret…

Un fost coleg de facultate si-a cumparat in perioada 2006-2007 apartament cu 2 camere undeva pe la periferia Bacaului pe care plateste o rata de 1700-1800 lei lunar.

La asta se adauga 700 lei lunar rata la masina, 200 lei lunar benzina, 400 lei anual asigurarea. Omul smartphone, sotia smartphone, copilul tableta.

In contra-exemplu, un prieten s-a mutat recent in chirie vizavi de blocul unde stau, plateste 650 lei lunar pentru 3 camere. Si nu e la periferie ca celalalt, e la 5 minute de mers pe jos de centru.

Deci teoretic n-ai nevoie nici de masina pentru ca ai cam de toate in jurul blocului. Traim in Bacau, in pana mea, in 30 minute de mers pe jos ajungi in orice punct relevant

Economisiți. Că altfel nu vă văd bine.

1 Shares
Share
Tweet
Share