27 October 2020
Home / Ce face statul? / E-learning, e-government, e-șpagă

E-learning, e-government, e-șpagă

Cristian Sima cu o lungă spovedanie despre modul în care statul oferă bunuri publice, pardon, fură banii cetățenilor în combinație cu marile companii din IT:

“In 2012 a aparut inclusiv un ghid al mitei in afara USA, ca toti sa stie ce pot si ce nu pot face pentru a nu ajunge sa fie anchetati de SEC(reglementatorul pietei bursiere americane) sau de vreun procuror american….

Asa au aparut revinzatorii romani de IT, care participau la licitatii cu produsele multinationalelor americane. Revinzatorii nu erau altceva decit arhitectii sistemului de spagi, care faceau multinationalele sa-si vinda produsele cit mai bine dar care le si protejau, in acelasi timp, de orice acuzatie de tentativa de coruptie…

MEN organiza o licitatie pentru achizitia in scolile de stat a unei mari cantitati de material informatic si soft. MEN avea un buget de, sa zicem, 100 de milioane de euro. De obicei, nu ministerul descoperea ce are nevoie si apoi organiza licitatia, ci exact pe dos. Multinationalele se uneau, decideau ele ce au de vinzare si apoi, in functie de buget , propuneau MEN sa faca un program de achizitii. Chiar si caietele de sarcini erau scrise cuvint cu cuvint de viitorii participanti la licitatie. La licitatie participau, de obicei in prima linie, firmele etalon ale industriei IT romanesti, Siveco pentru partea de soft si Omnilogic pentru cea de hard. Ele prezentau oferta si cistigau licitatiile. Pentru a nu fi acuzate, multinationalele vindeau catre consortiul romanesc care cistigase licitatia, produsele ce urmau sa fie livrate institutiilor statului. Acestea, la rindul lor, le revindeau cu un adaos comercial semnificativ. Aparea insa prima problema. HP, Oracle sau alte multinationale, vindeau toata marfa cu banii inainte de livrare, ca la curve. Revinzatorii, chiar sprijiniti de actionarii bogati, fosti membri ai serviciilor, ante si post decembriste, nu aveau cum sa faca fata la sume de cash asa de mari. Se stie ca afaceristii romani nu vor sa faca bani investind bani ci doar cu banii altora. In plus, pentru ca dupa livrare , statul sa plateasca marfa cumparata intr-un timp rezonabil era nevoie sa fie unse substantial rotitele sistemului si asta nu se putea face decit cu asa numitii”bani la punga”, carora nu ar fi fost indicat sa li se ia urma. Aici interveneau bancile, care stiau exact mersul fiecarei afaceri. Banca care a finantat masiv acest sistem era Raiffeisen prin prietenul IT-ului Marinel Burduja.( gurile rele spun ca si vicepresedintele bancii, James Stewart, era agent CIA si contribuia la succesul americanilo din IT in Romania)… Banca executa o operatie relativ cinstita, asa zisul factoring. Imprumuta firmele revinzatoare, acestea plateau furnizorii americani si apoi garantau restituirea imprumutului cu facturile pe care le emiteau catre stat si pe care nu stiau cind le vor incasa. Dobinzile la factoring in Romania jonglau la nivelul a 17%, Burduja le putea reduce daca isi primea felia de tort. Statul platea tirziu, dupa multe rugaminti si interventii si mai ales dupa alte ungeri de rotite la functionari mai mari sau mai mici. In plus, si bancherul isi dorea para-ndaratul, tot la punga. Desi pretul pe care il platea statul era imens, din cauza tuturor para-ndaraturilor si a altor cheltuieli neprevazute, nu puteai sa stii de la inceput, cu ce vei ramine la sfirsitul afacerii. In anii 90, para-ndaraturile erau inca modeste. La inceputul anilor 2000 ele au fost supuse unei inflatii galopante care a continuat pina la sfirsitul lui 2008…

Cu timpul , continuindu-si ascensiunea, Siveco a inceput sa dezvolte produse in house si au inceput sa cumpere oameni direct. Daca analizati, foarte multi decidenti de la MEN, dupa ce au fost debarcati din conducerea ministerului din cauza schimbarii partidelor sau coalitiilor de guvernamint, au ajuns in proportie de aproape 90%, angajati Siveco. Numai eu am doi colegi de facultate( Radu Jugureanu si Cristian Alexandrescu), fosti inspectori si functionari in MEN , actualmente angajati la Siveco, in celebrul de acum, departament de e-learning…

Spre sfirsitul anului 2011 lucrurile au inceput sa se strice pentru Siveco si Omnilogic. Dupa formarea USL ului, cum mirosea puternic a schimbare, pe piata a aparut un concurent nou, tinar si infometat. Sebastian Ghita devenise peste noapte spaima IT ului si a sistemului deja creat. Era inamicul public numarul unu si toti din piata de IT, vechii jucatori, ii doreau falimentul. Era deja o lupta apriga intre garda veche a securitatii si garda noua. Odata cu instalarea, la 1 mai 2012 a guvernului USL, era deja evident cine cistigase lupta. Batrinii au fost imediat parasiti de multinationale, Intel, iesind in graba din actionariatul Siveco. Daca multinationalele incepusera sa fie mai generoase si sa acorde si credite furnizor vesnicilor cistigatori de licitatii, dupa 1 mai, aceastea au disparut brusc. Arhitectul sef s-a retras si el in umbra, si problemele celor doua mari companii au inceput sa ia amploare. Cum nevoia de bani la punga era continua, nu e de mirare ca s-a apelat la lumea interlopa. Oare cine ar fi putut fi cel mai bun furnizor de cash, daca nu interlopii?”

Coruptie in IT

Aceste gen de lucruri sunt știute sau ușor de intuit de către oamenii familiarizați cu funcționarea statului. Marea masă a publicului crede însă că statul lucrează în beneficiul său, deși adevărul este exact invers. Ce-i drept, o puzderie de „analiști”, „comentatori” și „făcători de opinie” dau în brânci să convingă populația să aibă încredere în instituțiile statului. Nu au nici un motiv, altul decât acela că și ei sunt plătiți grosolan (tot din banii cetățenilor simpli) și că fac parte dintr-o imensă armată de propagandiști a cărei misiune este să arunce permanent cu praf în ochii proștilor.

De exemplu, ei se dau de toți pereții încercând să ne convingă că fondurile europene sunt salvarea României, că statul trebuie să-și protejeze anumite industrii etc. Hai serios? La cât de corupte sunt agențiile statului singurul lucru care trebuie făcut de urgență în România este desființarea lor sau, mă rog, restrângerea lor la minim. Cum putem să vorbim de necesitatea atragerii de fonduri europene când noi suntem campionii, pardon, șpăgălicii Europei? Acolo unde statul este infectat de cancerul corupției, măsura care se impune nu este îmbuibarea lui astfel încât celulele canceroase să se dezvolte bine-mersi mai departe, ci extirparea tumorii chiar dacă asta presupune îndepărtarea unor organe întregi și slăbirea organismului politic. Acolo unde politica este infectă, măsura care se impune este scoaterea politicului din viața cetățenilor, nu extinderea lui în continuare!

Corruption

De exemplu, vedem că banii publici alocați educației se risipesc pe șpăgi și contracte cu dedicație? Atunci ar trebui să privatizăm școlile sau să le dăm în gestiunea profesorilor sau a comunității, iar finanțarea publică a educației (garantată de Constituție) să urmeze direct elevul sub formă de cupoane. Să desființăm inspectoratele, că tot stau degeaba și calitatea educației a scăzut constant. Să desființăm monopolul statului asupra manualelor, care a generat situația absolut nefericită din această toamnă. E simplu. Se poate face practic peste noapte. Dacă lumea ar fi informată corect.

1 Shares
Share
Tweet
Share