22 September 2020
Home / Blogway iti zice Salut / E criză! Ba nu e criză!

E criză! Ba nu e criză!

Dan Popa descrie pe blogul său discuţia avută cu un cadru universitar care l-a contrazis în privinţa existenţei crizei. Ce a urmat poate fi descris cu ajutorul zicalei populare: “Dacă un prost aruncă un bolovan în râu, 100 de înţelepţi nu pot să-l scoată”. Cu doamna universitară care pretinde că nu e criză (fără să şi explice de ce) în rolul prostului, respectiv cu Dan Popa şi un număr foarte mare de comentatori în postura înţelepţilor.

Am luat apărarea opiniei doamnei (doar a opiniei). Asta deşi eu însumi am tot clamat magnitudinea crizei prin care trecem. Totuşi, atitudinea scandalizată cu care autorul articolului şi numeroşi cititori s-au grăbi să critice verdictul „Ba nu e criză!” nu este pe de deplin justificată. Pentru a fi foarte scupuloşi, cel mai potrivit răspuns la întrebarea „E sau nu criză?” este, vorba tătucului Keynes, It all depends, sir.

Dacă prin criză înţelegem scăderea PIB-ului, atunci da, avem criză. Iar dacă ne comparăm cu ţările vecine, atunci da, criza noastră este chiar mai mare decât a lor. Însă în afară de această consideraţie, viaţa este complicată.

Problema este că PIB-ul ne induce în eroare atunci când vine vorba să cuantificăm bunăstarea. Bunăoară, dacă atunci când PIB-ul scade o ducem rău, logic ar fi ca atunci când PIB-ul creşte să o ducem bine – concluzie cu care, mi-e teamă, mulţi dintre contraopinenţii doamnei de la catedră (inclusiv Dan Popa) nu ar fi de acord. Adevărul este că bunăstarea generală nu are de suferit mai mult când scade PIB-ul decât are de câştigat atunci când PIB-ul creşte. Multă lume trăieşte cu impresia că în ultimii ani bunăstarea românilor a avut de câştigat, pentru că am cheltuit tot mai mult, PIB-ul a crescut ş.a.m.d. Impresia este falsă. „Creşterea economică” inflaţionistă nu este creştere deloc. Umflarea cheltuielilor prin pomparea de bani ieftini nu ne face mai bogaţi, doar întreţine o stare de euforie economică (este şi ceva psihologic aici). Inflaţia înseamnă doar redistribuţie. Unii se îmbogăţesc pe spinarea altora. Şi când vine vorba de cei din urmă, mă gândesc doar la tinerii care au pierdut startul cursei imobiliare şi care, ulterior, şi-au ipotecat viaţa pentru o garsonieră, sau la cei (vârstnici dar nu numai) care au părăsit Bucureştiul din cauza costului vieţii, mutându-se în provincie.

Invers, când PIB-ul scade, nu este sigur că bunăstarea generală are de suferit. Bunăstarea unora – cu siguranţă. A celor care au făcut pariuri cu creşterea preţurilor şi au pierdut. Dar parte din aceşti oameni nu au fost niciodată realmente mai bogaţi, doar au trăit cu iluzia îmbogăţirii. În schimb, pentru cei mai săraci, deflaţia valorii activelor este mană cerească – asta dacă nu cumva vine guvernul cu programul „Rabla” sau „Prima casă” pentru a controla preţurile.

Doamna care se pregăteşte să îşi ia doctoratul în economie nu a făcut decât să exprime, folosind mijloace rudimentare care, desigur, i-au dat măsura valorii sale academice, un lucru foarte real: lumea consumă în continuare, lumea petrece… unde este „criza”? Păstrând linia exemplelor, ne putem uita la aglomeraţia de pe litoral – este criză? Totuşi, exemplele sunt ele însele misleading dacă nu le foloseşti cum trebuie. În zona Branului, unde de câteva veri îmi petrec bună parte din vacanţe, cam fluieră vântul. Comparativ cu vara trecută, când în weekend se formau cozi kilometrice de automobile, acum nu ai nicio problemă să vizitezi regiunea. Însă acest exemplu nu este un… contraexemplu le cele spuse mai sus. Nu arată că este „criză”. Ilustrează tocmai ceea ce vreau să arăt, anume că unii au de suferit, alţii nu. Exact ca în perioada de boom.

În fond, economia nu trece prin avânt şi declin, ci prin distorsiuni şi redistribuţie. Restul sunt metafore, pe care trebuie să ştim să le folosim.

0 Shares
Share
Tweet
Share