18 October 2018
Știri pe scurt
Home / Special / „Dreapta” a obținut oricum mai multe voturi decât merită

„Dreapta” a obținut oricum mai multe voturi decât merită

Nu știu la ce se gândeau sau ce sperau oamenii „dreptei” de la aceste alegeri. Deși susținătorii dreptei sunt la această oră supărați, părerea mea este că dreapta a obținut un rezultat nemeritat. Nu sunt în măsură să analizez prea profund cauzele rezultatului alegerilor, dar din perspectiva unui profesor de economie lecțiile care se impun învățate după aceste alegeri sunt:

Alegeri

1. Electoratul liberal este mai sofisticat, mai pretențios decât votanții PSD. Guvernul Ponta nu se poate lăuda cu performanțe economice, din contră a luat chiar recent câteva măsuri scandaloase precum creșterea accizei la carburanți, dar aceste rezultate/politici nu-i periclitează prea mult performanța electorală. Și nici nu-i scoate din casă pe „dreptaci”, așa cum au sperat liderii partidelor auto-intitulate “de dreapta”. Oamenii nu vin la vot ca să voteze răul cel mai mic. Așadar, câtă vreme aceste partide încă vor mai ține schelete în dulap, să nu se mai mire nimeni că nu obțin voturi. Cum să o spun mai elegant? Electoratul liberal are nevoie de politicieni un pic mai cizelați, mai cuminți, mai serioși. Care să vândă o chestie concretă.

2. Marea temă luată în brațe de „dreapta”– justiția – nu este suficientă pentru a electriza electoratul. De fapt, cred că este deja o temă uzată de prea desele discursuri revoluționare despre țepele din Piața Victoriei, pușcăriabili etc. Dacă este să mă raportez la o vorbă străveche conform căreia oamenii vor pâine și circ, atunci tema anti-corupției, așa cum este ea abordată, asigură cel mult circul. Dar cu pâinea cum rămâne? Dreptatea nu ține de foame. Partidele astea justițiare nu au convins că pot să crească bunăstarea cetățenilor. În plus, electoratul autentic liberal vrea să trăiască el bine, nu să o ducă alții prost. Deci sper să se termine cu politica de tipul “să moară capra vecinului”, cu discursurile revanșarde, cu istericalele anti-corupție. Sunt bune și ele, dar ce este mult strică. Nu uitați, corupția nu este o cauză în sine a sărăciei; corupția este un efect al instituțiilor politice care cultivă redistribuția avuției și clientelismul. Facem și noi ceva cu ele, sau ne ocupăm doar de corupți?

3. Problema de fond a partidelor “de dreapta” este că de fapt nu sunt deloc de dreapta. Reiau aici ce spuneam acum doi ani în Pocnind din bici pe lângă Centru:

cand vine vorba de mers la vot romanii au de ales intre Centru si Centru. E adevarat ca o parte a clasei politice se declara de centru-stanga, in vreme ce cealalta propune „valorile” (care sunt alea?) de centru-dreapta. Consecventi cum ii stim, politicienii nostri rateaza aproape toate ocaziile de a dezbate diferentele ideologice dintre ei, pentru a ne lamuri mai bine de ce este nevoie la urma-urmei sa existe doua optiuni politice destul de asemanatoare. In practica guvernarii, confuzia este si mai mare: centrul-stanga liberalizeaza preturile, iar centrul-dreapta reduce ajutoarele sociale; si invers, centrul-stanga taie investitiile publice, iar centrul-dreapta creste impozitele.

Asta este ce am inteles din „valorile” celor doua tabere politice romanesti. Tot ce am inteles. Mai departe scrie-n carte FMI-ul si Comisia Europeana sau urmeaza sa se stabileasca la inspiratia de moment a unui tehnocrat doct – de preferinta dintre aceia care au fost prea pragmatici pentru a se angaja in mediul privat si prea patrioti pentru a-si deserta invatatura in vreo universitate straina.

In fata acestei lasitati doctrinare nu este de mirare ca o mare parte a publicului sta acasa in loc sa vina la vot. Sau macar la un miting electoral. Asa cum am putut vedea in ultimii ani, partidele politice se ridiculizeaza daca incearca sa scoata oamenii in strada. Lumea nu iese, raspunzand politicienilor cu un plictis perfect egal (si de sens contrar) cu lancezeala ideologica a programelor politice. Ca tot s-a vorbit recent mult despre „boicot”, adevaratul boicot este cel al clasei politice care, in incercarea de a impaca si capra si varza, refuza cu obstinatie sa discute sau sa-si divulge scopurile finale, sovaie atunci cand trebuie sa puna punctul pe „i” si penduleaza aiurea intre interesele de moment ale sindicatelor, investitorilor, agricultorilor, pensionarilor etc.

Deci, noi nu avem propriu-zis un partid liberal în România. Vreau să zic un partid major. Câtă vreme nici unul din cele 3 partide semnificative ale dreptei nu va înțelege că liberalismul înseamnă creșterea autonomiei personale, cultivarea dreptului de proprietate, a libertății contractului și, în consecință, să ceară reducerea (nu creșterea!) statului, atunci tot o să citim mari pălăvrăgeli în mici programe liberale.

4. Nu știu dacă publicul iartă, dar cu siguranță nu uită. Nu a uitat măsurile anti-liberale luate de guvernul de dreapta imediat după criză. Așa cum am explicat pe larg în Politica de austeritate: 1% liberalism, 99% etatism, Măsurile luate de guvernul Boc și de președintele Băsescu nu au urmărit creșterea economică și acumularea de capital, din contră: s-a dorit eficientizarea statului și perpetuarea falselor elite, a clasei antreprenoriale falite, a “succesurilor” construite pe bază de clientelism. “Dreapta” a trădat liberalismul și și-a săpat propria groapă.

5. Nu înțeleg mirarea unor față de rezultatul lui Mircea Diaconescu. Fără notorietate nu ai nici o șansă în democrația modernă. Probabil partidul care i-ar aduce mâine în prim-plan pe Stela Popescu și Alexandru Arșinel ar avea ceva de câștigat. Ceea ce este dubios nu este faptul că Mircea Diaconescu a cules foarte multe voturi, ci faptul că unii politicieni cvasi-anonimi și-au făcut iluzii că pot candida la prezidențiale ca reprezentanții dreptei! Ideea este următoarea: chiar dacă, prin absurd (!) partidele ar avea un program serios de reformă, au nevoie și de persoane calde, cunoscute publicului larg, care să inspire încredere.

Cam acestea sunt lecțiile. Nu mă aștept ca politicienii actuali să le înțeleagă. Din reacțiile delirante ale unora cred că sunt incapabili să le înțeleagă sau nu îi interesează.

[layout show=”1″]

 

0 Shares
Share
Tweet
Share
Stumble