7 April 2020
Home / Analiză-Statistică / Două mituri pe care economia le-a distrus în ultimii ani

Două mituri pe care economia le-a distrus în ultimii ani

De 4 ani de zile economia crește – lent, voi reveni asupra acestu aspect la final – fără ca două elemente îndeobște considerate de „experțidrept esențiale pentru creșterea economică să își manifeste prezența: expansiunea creditului și creșterea investițiilor publice.

Mitul nr. 1: fără relansarea creditării nu poate exista creștere economică

De la sfârșitul boom-ului economic creditul privat a rămas aproximativ constant în expresie nominală. În termeni reali, creditul privat a scăzut cu 3,5% în anul 2012 și cu 4,7% în 2013. Scăderea a continuat în același ritm și anul acesta.

Creditul privat

 

Mitul nr. 2: fără investiții publice economia nu se dezvoltă

Cheltuielile de capital ale statului au scăzut în expresie nominală în ultimii 3 ani, cea mai abruptă scădere având loc în acest an (conform execuției bugetare pe primele 7 luni).

Investitii publice

Deci se poate fără expansiunea creditului? Se poate. Se poate fără așa-zisele „investiții publice? Bineînțeles.

Acum, keynesienii (adepții expansiunii creditului și susținătorii intervenției statului) vor da din colț în colț, vor spune că… „problema e complexă și comportă multe aspecte”. Bunăoară, am auzit pe cineva spunând că ceea ce contează nu este stocul, ci fluxul creditului. Mitul că PIB depinde de credit nu este invalidat dacă băncile continuă să acorde noi credite, chiar dacă valoarea totală a creditului din economie scade – pe fondul ștergerii creditelor neperformante. Ba da, mitul este invalidat chiar și în aceste condiții, deoarece restructurarea portofoliului de credite presupune stoparea finanțării pentru vechii clienți rău-platnici și chiar falimentul acestora – ceea ce stopează și chiar reduce producția în acele companii care au investit eronat, deci are un efect depresiv asupra PIB. Degeaba există 2, 3 sau 5 firme cu adevărat productive care capătă finațare, dacă simultan băncile opresc creditarea către 100 de rău-platnici. Cum s-ar spune, cu o floare nu se face primăvară. Faptul că producția agregată crește arată că există viață și fără credit.

Alți inflaționiști vor întreba “Bine-bine, dar atunci de ce nu se relansează economia și în Occident?”. Simplu, fiindcă acolo gradul de îndatorare al companiilor și al indivizilor este mult mai mar ca la noi. Cu alte cuvinte, nu înghețarea creditării blochează creșterea economică, ci povara datoriilor acumulate. Cea mai proastă soluție este să stimulezi din nou creditul ca să crești și mai mult datoriile!

Alți socialiști nu se vor lăsa păgubași și, deși nu au încotro și trebuie să admită că PIB a crescut simultan cu scăderea investițiilor publice, vor spune că dacă statul ar fi investit mai mult, atunci cu atât ar fi fost mai puternică creșterea economică. Fals. Dacă statul ar fi cheltuit mai mult atunci ar fi avut nevoie el însuși de finanțare, deci ar fi trebuit să crească impozitele mai mult decât a făcut-o deja. Probabil creșterea economică ar fi fost mai mică, nu mai mare.

Apropos. Mă număr printre cei care am spus permanent că creșterea economică înregistrată de România în ultimii ani este prea mică pentru a sputea spera la recuperarea decalajului față de țările occidentale (păstrând scenariul optimist în care acestea nu vor repeta experiența Japoniei din ultimele decenii). Creșterea economică din acest an se va situa probabil a un nivel derizoriu. Nu mă dezic acum de aceste afirmații, din contră, le repet. Creșterea economică este mică, dar acest fapt nu subminează ideea centrală a acestui articol, anume că există viață economică și fără credit ieftin sau cheltuieli publice. Poate că nu a crescut prea mult PIB, dar vreau să vă întreb: vă dați seama cum ar fi crescut economia României dacă în loc de agravarea poverii fiscale am fi avut scăderea impozitelor și o debirocratizare masivă?

Concluzia: o economie sănătoasă nu are nevoie nici de credit ieftin, nici de cheltuieli publice. Acestea sunt, de fapt, exact virușii care o infectează, cauzele crizei economice. Pentru a crește economia are nevoie de libertate, de impozite cât mai mici, de concurență cât mai multă, de o ierarhie corectă a elitelor. Cum altfel să stimulăm creativitatea, inovarea, productivitatea, acumularea de bogăție?!

 

4 Shares
Share
Tweet
Share