19 December 2018
Home / Articole / Despre programul de guvernare, numai de bine…

Despre programul de guvernare, numai de bine…

Programul de guvernare are 13 pagini. Subțire rău în comparație cu alte programe de acest gen pe care le-am văzut sau la care mi-a fost dat să lucrez, dar toată lumea știe că nu mărimea contează în primul și primul rând. Dacă programul este doldora de principii, nu de detalii, atunci 13 pagini pot fi suficiente. Din păcate, din această perspectivă, programul de guvernare este înclinat puternic către consolidarea etatismului, evident în dauna libertății economice, iar acest lucru nu poate decât să afecteze negativ creșterea economică. Printre erorile conținute în acest document, am remarcat:

1. “Renegocierea MTO-ului cu menținerea unui nivel sustenabil al datoriei publice în raport cu PIB-ul”.

Este o greșeală. România nu are nevoie de deficite bugetare mai mari. Deficitul bugetar este sinonim cu furatul căciulii. Cine plătește pentru un deficit mai mare? Tot noi, atât în prezent prin sacrificarea sectorului privat (din moment ce statul se întinde mai mult decât îi este plapuma), cât și în viitor prin taxe mai mari (decât ar putea fi în absența deficitului). Pentru a accelera creșterea economică guvernul ar face bine să se uite la exemplul țărilor care au crescut rapid, și care au venituri bugetare mai mici ca noi și, de asemenea, cheltuieli publice mai mici. Nu cheltuielile statului produc creștere economică, ci cheltuielile private. Dacă nu crezi asta, atunci înseamnă că ești un tehnocrat de stânga.

2. Dezvoltare și investiții

Evident, publice. Vă vine să credeți că din cele 9 pagini de măsuri enumerate, o pagină vizează investițiile statului, iar fiscalitatea ocupă doar 2 paragrafe?

Programul de guvernare

Guvernul Cioloș vrea plan de investiții, politici pentru creșterea gradului de ocupare (să ghicim… ajutoare de minimis?!), politici de urbanizare(!), crearea unui fond național de investiții, a unei bănci naționale de dezvoltare (ca să o devalizăm așa, științific, nu haotic), proiect de reindustrializare a agriculturii (deja simt mirosul subvențiilor), gestionarea mai eficientă a companiilor de stat… mă rog, tot ce și-ar putea dori un socialist moderat sau, mai bine zis, unul care nu vrea să instaureze comunismul printr-o lovitură de stat, dar pregătește terenul, întinzând tentaculele statului cât mai adânc în economie.

Ce gestionare “eficientă” a companiilor de stat? Există trenuri private, mai ieftine decât cele de stat? Există. Păi atunci hai să privatizăm CFR, eu propun să le-o dăm direct salariaților; doar așa, prin concurență, vom putea economisi resurse. Ce fond național de investiții? Activele statului trebuie trecute în proprietate privată, pentru a intra în circuitul pieței și pentru a le descoperi exact valoarea. Are statul prea mulți bani și vrea să-i investească? Nu, mai bine îi lasă cetățenilor sub formă de scăderi de impozite. Ce reindustrializarea agriculturii? Domnul Cioloș a țintit probabil acest lucru și când a fost comisar european și a venit cu ideea interzicerii olivierelor în restaurante, idee ridiculizată de toată lumea – cu excepția industriașilor producători de ulei, care abia așteptau să aibă monopol în restaurante. Nu sunt la modă alimentele ecologice? Ba chiar, cu cât veniturile vor crește, cererea pentru produsele naturale nu va deveni mai mare? Ba da. Păi și atunci ce să (re)industrializăm? Nu că îmi dau cu părerea, până la urmă piața ar trebui să decidă, dar nu cred că e normal să țintească statul industrializarea creșterii puilor sau implementarea organismelor modificate genetic când, dacă ar vrea să salveze planeta și pe locuitorii ei, ar trebui să dea ceva facilități agriculturii ecologice. Ș.a.m.d.

Program de guvernare 1

3. Fiscalitate.

Aproape nimic, statul vrea să colecteze mai mulți bani. Ca să gestioneze “eficient” companiile de stat, hai că v-ați prins.

4. Crearea unei școli superioare de administrație publică

O mare inovație și o mare prostie în același timp. Așa ceva doar birocrații bruxelezi puteau concepe. Cum ar veni, oferta își creează propria cerere. Eu zic să mai amânăm momentul, avem deja ceva unic în lume, o academie a serviciilor secrete pe care o frecventează toată lumea bună… sau măcar birocrații “superiori”.

5. Sistem diferențiat de remunerare în funcție de performanță (în domeniul bugetar)

Să vă spun un secret. Noi nu știm cum să facem asta nici măcar în sectorul privat! Acum ceva vreme cineva a avut ideea creață ca managerii corporațiilor să aibă, pe lângă salariu fix, și bonusuri în funcție de profit, pentru ca interesele lor să fie aliniate cu cele ale acționarilor și să se preîntâmpine hazardul moral (lăsarea pe tânjală). Doar că nimeni nu a anticipat că această măsură va avea drept rezultat asumarea excesivă a riscului și eventual apariția pierderilor. În fond, managerii nu aveau prea mult de pierdut dacă aduceau pierderi, dar aveau mult de câștigat dacă aduceau profit. De falsificări contabile nici nu mai vorbesc, poate ați auzit de cazul Enron. În fine, problema e destul de complicată, așa că eu de câte ori aud că statul – adică o mână de politicieni și birocrați care nu au nici un interes să rezolve o problemă reală – propune măsura asta, îmi vine să râd. Vă întreb: cum să fie remunerați diferențiat funcționarii care gestionează fonduri europene? Dacă unul realizează o absorbție mai bună atunci să primească o primă? Iar dacă unul descoperă fraude și realizează o absorbție mai mică, atunci să i se taie salariul?

6. Descentralizare.

Nimic concret, doar fraze luate de undeva sau scrise repede, să nu supere pe nimeni.

7. Educație.

Aici doare rău de tot. Se vorbește de reforma curriculară, dar această măsură “tehnică” o tot facem de 25 de ani și ghici ce? Planurile și programele au devenit tot mai încărcate! Nu-i panică, probabil la presiunea “străzii” reforma s-ar putea duce cel mult la scoaterea religiei din școală – deși părinții care își doresc ore de religie asta sunt și ei plătitori de taxe, la fel ca cei care nu-și doresc. De la o echipă de oameni serioși te-ai aștepta la altceva, anume la instituirea unei concurențe reale între școli și universități, așa cum este acum între grădinițe. Ne trebuie diplome emise de minister? Nu ne trebuie, așa că hai să ștergem ministerul de pe ele, că așa este la Oxford sau LSE. Vrem să subvenționăm educația? Atunci hai să dăm bani direct părinților elevului sau direct studentului, să se ducă la ce universitate e mai bună. Vrem performanță? Atunci hai să lăsăm școlile și universitățile să facă ce programe vor, nu ca acum, când până la cel mai mic detaliu totul trebuie aprobat de dinozaurii din minister; hai să lăsăm părinții să-și educe acasa copilul, dacă au timp și dacă se pricep – și să le deducem asta din impozit. Vrem să nu schimbăm nimic, ca în Caragiale? Perfect, atunci păstrăm monopolul și vorbim de reformă curriculară… ce să spun, guvernul nu e în stare să organizeze licitații pentru manuale, dar vezi Doamne, se pricepe la reformă curriculară. Profesorii evită manualul de matematică de clasa a V-a, dar ei vor să-și pună ambiția în continuare, să facă manuale în continuare. Bleah…

Mă opresc aici.

***

UPDATE

Guvernul tocmai a venit cu o nouă variantă de program. Au dispărut referirile la MTO, comasarea alegerilor, constituirea unui fond național de investiții și a unei bănci de dezvoltare. Capitolul Educație a fost complet reformulat, dar nu se vede o îmbunătățire de substanță.

Vechea variantă:

Vechea varianta

Noua variantă:

Varianta 2

74 Shares
Share
Tweet
Share
Stumble