5 April 2020
Home / Economişti / Despre politica bugetară în România: se guvernează rău din ce în ce mai bine!

Despre politica bugetară în România: se guvernează rău din ce în ce mai bine!

Pe când îmi odihneam eu stiloul mândru că tocmai dădusem o replică lui Cristian Socol, ce să vezi? Aflu că opinentul meu tocmai a publicat un nou articol, pe Contributors. La fel s-a întâmplat și în urmă cu o săptămână, abia terminasem de scris Oamenii din guvern nu doresc decât să muncească (la strâns taxe)!, că Cristian Socol a publicat o nouă bucată în ZF. He-he, dar Cristian chiar scrie repede, ceea ce este cam neobișnuit printre economiștii români, deci merită consemnat. Acum, nu știu pe ce baze merge atât de bine producția lui de articole, că a mea merge doar pe plăcerea scrisului, dar țin să asigur audiența că ori de câte ori voi avea ceva de comentat o voi face cu cel puțin aceeași viteză. Doar sursa mea de inspirație era un maestru al scrisului!

Așadar, Cristian Socol a scris ieri că rata de creștere a datorie publice este din ce în ce mai mică, ceea ce este un lucru bun pentru generațiile viitoare. Părerea mea este că nu trebuie să ne grăbim să aplaudăm guvernul înainte de a lua în calcul câteva considerații suplimentare. De pildă, Florin Cîțu a oferit un bun răspuns aici. Astăzi voi accentua observațiile lui analizând mai îndeaproape textul lui Cristian Socol.

1. Scăderea ratei de creștere a datoriei publice este un lucru care merită notat, dar în nici un caz nu ne face să privim cu mai mult optimism viitorul. Nu cred că un părinte al cărui copil primește constant note de 2 și 3 la școală trebuie să sară în sus de fericire când acesta vine și îl anunță cu bucurie: „Tati, uite ce tare sunt, azi am luat un 4!”. La fel stau lucrurile și cu guvernarea. Faptul că suntem mai aproape de echilibrul bugetar decât eram cu câțiva ani în urmă este un fapt divers. Problema este aceea că nici un guvern din România nu și-a propus vreodată să scape de deficitul bugetar! Strategiile actuale ne spun că tot pe datorie se va guverna și în viitor. România este ca un copil slab la învățătură, ale cărui note sunt în creștere dar care va rămâne repetent (la acest capitol) permanent! Cer prea mult dacă îmi doresc să fim măcar la nivel declarativ precum bulgarii, care ciclic sunt foarte aproape de un deficit zero?

Deficit bugetar Romania si Bulgaria

2. Graficul prezentat de Cristian Socol pentru a susține că am depășit perioada guvernării pe datorie este cât se poate de pervers, pentru că dacă ne uităm cu atenție ce vedem? Că înainte de modelul guvernării pe datorie s-a guvernat și mai bine decât în prezent! Că anii de boom economic au reprezentat epoca de aur a politicii bugetare în România! Acest rezultat este posibil din cauza indicatorului urmărit de autor, ponderea datoriei în PIB, care scade puternic atunci când PIB crește la fel de abrupt. Dar majoritatea economiștilor sunt astăzi de acord că în perioada dinaintea crizei guvernul a comis excese bugetare – Liviu Voinea (colegul de guvern al lui Cristian Socol) a scris o carte despre asta. Deci, acum ne lăudăm că replicăm un model bugetar pe care l-am exersat înaintea crizei?! Dacă vrea să fie consecvent, autorul ar trebui să spună că da.

evolutie datorie administratie publica

3. Ni se spune că creșterea calității actului de guvernare a dus la creșterea încrederii în economia României, dovadă randamentele la împrumuturile interne și externe, aflate azi la minime istorice. Afirmația este inexactă. Elementul statistic invocat nu face decât să ilustreze creșterea încrederii în guvern, nu în economie! Încrederea în economie se află aproape la minime istorice, deoarece investițiile străine directe sunt în cădere fără parașută de la un an la altul! Până acum anul 2013 marchează o scădere a investițiilor străine față de anul trecut cu 36%. Și de unde vine această creștere a încrederii în guvern? Din doi factori. (1) Din capacitatea demonstrată a statului român de a stoarce de la contribuabil oricât de mulți bani este nevoie pentru a repara oalele sparte! Este vorba de încredere în capacitatea confiscatorie a statului, aici nu ne întrece nimeni, într-adevăr. România este campioană mondială la tăiat salarii pentru bugetari și la crescut impozite. Statul a demonstrat că, dacă vrea, poate să macrostabilizeze economia de nu se vede. Și (2) din politica monetară expansionistă a marilor bănci centrale, care au inundat piața globală cu bani, bani care găsesc în obligațiunile emise de statul român un randament mult mai mare (și la fel de sigur câtă vreme FMI-BNR păzesc cursul de schimb) decât în cele emise de statul american. Și ce să vezi? Toate statele emergente au beneficiat de această creștere a încrederii, deci nu putem spune că România se particularizează prin ceva.

4. Statul român se împrumută din străinătate în ritm alert, acest lucru este trecut sub tăcere. Se vede în graficul de mai jos. Scrie undeva în principiile finanțelor publice că este mai bine să te împrumuți în altă monedă?

Datoria externa publica si privata

5. Statul român, indiferent cât de mult sau puțin se împrumută o face în schimbul unei dobânzi. Rata dobânzii este mult mai mare decât rata medie de creștere economică. În prezent, guvernul se poate împrumuta în lei cu 4%-4,5%, iar în euro la 2,5%-2,7%. Rata medie de creștere a veniturilor noastre de la Revoluție încoace a fost de puțin peste 1%. Deci statul pune – acum, într-un moment excepțional, la minime istorice – în cârca economiei o povară care crește mai repede decât economia însăși. Ce este sustenabil aici?

6. O ultimă observație: să presupunem că datoria publică scade, este acesta automat un lucru bun? Nu. Scăderea datoriei publice se poate face prin creșterea impozitării, prin creșterea veniturilor statului ca proporție în PIB. Din păcate aceasta este rețeta de dezvoltare susținută de toate guvernele care au trecut pe la Palatul Victoria. Copiii noștri vor avea un viitor mai bun? Generațiile viitoare zăresc luminița… trenului socialist care vine peste ei încet dar sigur. Să mai amintesc aici faptul că datoria publică redusă nu este un garant al sănătății economiei, că statele din Asia de Sud-Est au fost campioane la politica bugetară și tot au intrat în 1997 în una din cele mai mari crize din istorie?

Acum că am lămurit câte ceva în legătură cu viitorul copiilor noștri, aștept să discutăm despre viitoarele generații de pensionari, mi se pare un subiect mai arzător.

[layout show=”1″]

0 Shares
Share
Tweet
Share