30 October 2020
Home / Nevoia de reforme / Despre iniţiativa garantării depozitelor bancare prin Constituţie

Despre iniţiativa garantării depozitelor bancare prin Constituţie

deposit-safe-300x225

Forţa Nouă propune garantarea depozitelor bancare prin Constituţie:

Puse în faţa unor regimuri fiscale deja împovărătoare pentru economiile lor, a dificultăţilor în atragerea de venituri suplimentare şi a unor cheltuieli publice crescânde, statele europene încep să recurgă la încălcări ale proprietăţii private pentru a-şi acoperi, temporar, deficitele.

Observăm, încă o dată, lipsa de respect a unui stat faţă de deţinerile în depozite aflate în bănci de pe teritoriul său, adică faţă de proprietatea individuală a deponenţilor din Cipru, cu atât mai mult cu cât a fost prezentată ca o “taxare”, şi nu ca o confiscare parțială.

F9 propune luarea în considerare în cadrul procesului de revizuire a Constituției modificarea art. 44 și a art. 135 din Constituție în sensul

a)      Includerii în mod expres în obiectul proprietăţii private, garantate de Constituție, a depozitelor în bănci, indiferent de scadenţa depozitelor, a contribuţiilor la fonduri de pensii private (obligatorii sau facultative), a portofoliilor de active financiare şi a altor deţineri de natură financiar-bancară

Nu se poate nega că iniţiativa are un miez de bun-simţ. În esenţă, este clar că statele au început să recurgă la exproprierea de avuţie şi o vor face pe scară din ce în ce mai largă pe măsură ce datoriile publice acumulate ating un nivel ridicol de înalt, dincolo de care doar cei mai naivi ăşi pot imagina că vor fi rambursate vreodată. Mă număr printre cei care au susţinut “constituţionalizarea” unor piloni ai politicii economice, precum deficitul bugetar sau datoria publică, ca un pas în direcţia limitării intervenţiei arbitrare şi haotice a guvernului în economie. Dar asta nu înseamnă că, pentru consistenţă, ar trebui să îmbrăţişez automat această iniţiativă.

Acum, nu vreau neapărat să-l descurajez pe Ovidiu Neacşu (un vechi coleg de drum pe traseul liberalismului) însă argumentul său are şi câteva slăbiciuni destul de importante.

Cu referire strictă la problema în discuţie – depozitele bancare – ar trebui spus că garantarea depozitelor în cadrul sistemului bancar cu rezervă fracţionară este greu de făcut. Din principiu, mecanismul rezervei fracţionare duce la multiplicarea depozitelor, astfel încât cum să garantezi integral banii deponenţilor/titularilor de conturi? A se observa că regimul proprietăţii în conturile bancare este foarte confuz şi nu se compara cu claritatea dreptului de proprietate asupra unei maşini, de exemplu. În acest ultim caz stipularea prin lege a inviolabilităţii proprietăţii este perfect operabilă. Spre deosebire, nu văd cum poate funcţiona în cazul depozitelor bancare, care prin definiţie (o definiţie contemporana, profund criticabilă ce-i drept) se află simultan sub controlul deponenţilor şi al băncilor. Deci cum să garantezi bani care nu există?

Doi la mână, sistemul bancar actual este puternic subcapitalizat (din perspectivă istorică), îndatorat şi extins comparativ cu PIB. Dar bunăstarea unei naţiuni depinde de puterea de cumpărare reală, adică de producţia de bunuri şi servicii pe care o desfăşoară. Dacă am fi atât de bogaţi pe cât lasă impresia portofoliile de active finaciare atunci am trăi deja pe altă planetă. În realitate, nivelul de bunăstare al grecilor sau ciprioţilor este mai apropiat de cel actual, rezultat ca urmare a amputărilor/confiscărilor efectuate de stat. Repet, băncile din Cipru pur şi simplu nu au cum să acopere depozitele deponenţilor, acesta este un fapt. motivele pentru care s-a ajuns aici sunt ştiute bine, inclusiv de Ovidiu Neacşu. Într-un fel sau altul, deponenţii nu aveau altă soartă decât să descopere, mai devreme sau mai târziu, că banii lor nu sunt acolo, că au fost risipiţi, cheltuiţi sau redistribuiţi. Faptul că au devenit conştienţi de asta via intervenţia statului este problematic, desigur, dar asta nu înseamnă că pierderile nu trebuiau asumate până la urmă de cineva – inclusiv de deponenţi. Interzicerea acestui lucru mi se pare că deschide calea hiperinflaţiei ca singură supapă de eliberare a tensiunilor din sistem.

Trei la mână, mi se pare că dansăm pe un firul subţire care separă o idee corectă (protestul împotriva abuzurilor statului) şi progresistă de una anti-economică (“Să ne garanteze statul depozitele, dom’ne”). Nu ştiu dacă nu cumva de aici se va înţelege că publicul are dreptul legitim de a-i fi garantate investiţiile, sau măcar investiţiile bancare. E foarte posibil ca în climatul cultural confuz de azi ideea să fie mai degrabă reinterpretată şi trâmbiţată ca încă un apel la paternalism, cu efect de acutizare a hazardului moral din activitatea bancară.

0 Shares
Share
Tweet
Share