8 April 2020
Home / Articole / Decența ultimului drum

Decența ultimului drum

Dacă prin Constituția României  se asigură dreptul la o viață decentă [i], prin legea [ii]102/2014 privind serviciile funerare și recenta HG 741/2016[iii] tehnocrată se asigură dreptul la o moarte decentă. Sunt texte care reglementează ultimul drum.

Sensul în care valoarea demnității umane este folosit de dreapta contemporană, în special de creștin-democrați este ceva de genul să nu tratezi ființa umană ca pe un obiect, ci ca pe un subiect. Așa se opuneau totalitarismului, care tratează ființa umană ca pe un obiect, nu ca pe un subiect pentru că dictatorul ignoră preferințele supușilor.

ultimul-drum

În legislația mortuară prezervarea demnității umane este corelată, de exemplu, direct, explicit cu interzicerea fotografierii mortului[i] . Ar fi nedemn ca răposatul să fie fotografiat. Interzicerea publicității funerare în spitale[ii] continuă această direcție. La fel, este interzisă publicitatea în cimitire în alte locuri decât în cele special amenajate[iii]. Cum ar fi dacă am avea o situație de tip Ilf și Petrov[iv] unde reprezentanții firmelor funerare tot întreabă în spital cum se mai simt anumiți pacienți? În „12 scaune” Ippolit Matveevich era întrebat frecvent despre sănătatea soacrei sale, Claudia Ivanovna de oamenii din domeniul funerar. Și un slogan folosit de unele firme de pompe funebre era „Aici ești întotdeauna binevenit”. Așadar firmele de pompe funebre nu mai au voie să-şi facă reclamă prin spitale. Alternativa este ca la biroul de întocmire a formalităților din instituția respectivă să se afișeze lista alfabetică a firmelor furnizoare de servicii funerare, cu adresa și numărul de telefon[v] . Soluțiile la aceste liste alfabetice țin de regulă de angajarea personalului din spitale în firme de pompe funebre sau oferirea unui comision pe o piață informală pentru oferirea de ponturi despre persoanele care sunt pe ducă.

Pe aceeași linie a prezervării demnității umane se poate înscrie și norma că persoanele decedate neidentificate nu pot fi incinerate [vi]. În România, unde Biserica Ortodoxă este majoritară, practica incinerării nu este atât de răspândită ca în Spania, de exemplu, BOR fiind reticentă față de această opțiune.

La fel brățara mortuară de care s-a vorbit recent și în presă ar contribui la păstrarea decenței rostul brățării este să responsabilizeze firma de servicii funerare[vii] dacă există plângeri ulterioare. Dacă defunctul alege incinerarea, evident nu mai e nevoie de brățară.

Legislația funerară atrage atenția asupra respectării voinței răposatului defunct[viii]. Însă ce facem dacă această voință este împotriva acestor reglementări? Dacă răposatul vrea să fie fotografiat și să nu poarte brățară mortuară? Aceste intervenționisme îi încalcă demnitatea umană.

Există apoi multe ale reglementări funerare. Conform legii o firmă trebuie să aibă două mașini mortuare: (iv) cel puțin un autovehicul pentru transport cadavre, conform specificațiilor pct. 3 din anexa nr.2; pentru ceremonia de înmormântare va fi folosit un autovehicul de paradă funerară, în proprietate sau închiriat, care va respecta prevederile pct. 2 din anexa nr. 2[ix]. E plauzibil că nu vor fi folosite ambele mașini la aceeași înmormântare, una pentru dus, alta pentru întors, moartea fiind un drum fără întoarcere.

Locurile cu verdeață din cimitir, spațiile verzi nu pot fi transformate în locuri de veci. Nu poți crea noi locuri de înhumare din zone verzi (Lege 102/2014, art.13). Fondul de garantare este cam 5 ajutoare de înmormântare[x]. Suma este probabil per decedat, altfel n-am vorbi de garanții și de 10 mii de euro la o firmă. Reglementarea ocupațiilor este de asemenea un alt cost suplimentar, de exemplu, licențierea tanatopractorului (un fel de stilist mortuar). La fel numărul persoanelor care cară un mort, care a fost însă redus de la 3[xi], la 2 în noua HG care reglementează normele sanitare și tehnice.

Cum contribuie aceste reglementări la decență? Ele nu pot avea alt efect decât creșterea prețurilor via reducerea ofertei. Niște prețuri funerare mari afectează demnitatea umană, dacă defunctul vroia prețuri mici. Ele ar fi însă în acord cu demnitatea umană dacă decedatul vrea să lase datorii familiei și neamurilor, doar că ar prejudicia demnitatea umană a terților, a persoanelor asupra cărora se intervine.

În aceste documente nu se pomenește de reglementarea priveghiului, deși presa românească a speculat în diverse momente (2007, 2016) existența unor directive europene care ar limita ținerea mortului în casă, UE comprimând astfel durata regretelor la o oră. Dacă ar fi fost așa, am fi avut o ciocnire culturală între un stat hipercentralizat și o tradiție. Reglementarea priveghiului nu e însă niciodată documentată de ziariști (care e directiva UE care limitează priveghiul?) și nici Direcțiile de Sănătate Publică nu pomenesc de așa ceva sau nu trimit inspectori să verifice dacă decedatul a stat mai mult de  60 de minute în casă.

Legislația funerară românească rămâne imperfectă. Nu există reglementări privind cantitate optimală de lacrimi, bocitoria fără licență, stilul aranjamentelor florale, eliminarea plânsului nesincer sau tournout-ul unei pomeni. Unii economiști ar putea crede că numărul frecvent de decese crește creșterea economică, întrucât PIB-ul se distribuie la mai puțin oameni rămași. Pentru Julian Simon însă mai mulți oameni nu înseamnă doar mai multe guri de hrănit, ci și mai multe creiere[xii], mai multe idei, lucru care stimulează cererea agregată. De aceea ar fi e dorit ca un guvern, eventual unul tehnocrat, nu politic, care este mai priceput, mai competent, mai serios să aibă în vedere cel puțin temporar, experimental scoaterea în afara legii a decesului prin hotărâre de guvern sau ordonanță de urgență.

***

Autor: Costel Stavarache

***

[i] Ibidem, art.3;

[ii] Ibidem, art. 23.3;

[iii] Ibidem, art. 23.4;

[iv] Ilf, Ilya; Petrov, Evgeny, 2011, The Twelve Chairs, Northwestern University Press, Illinois;

[v] HG 741/2016, art. 23.3

 

[vi] HG 741/2016, op.cit., art. 33

[vii] Digi24, 2016: Persoanele decedate, înmormântate cu brăţări de identificare ale firmei de pompe funebre – proiect de HG:

http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/persoanele-decedate-inmormantate-cu-bratari-de-identificare-ale-firmei-de-pompe-funebre-proiect-de-hg-520285, 03.11.2016;

[viii] Lege 102/2014, op.cit., art.2.2;

[ix]Ibidem, art. 8 iv.

[x] HG 741/2016, op.cit., art. 42;

[xi] HG 1233/2016, Hotărâre de Guvern pentru aprobarea Normelor tehnice și sanitare ale serviciilor funerare, înhumării, transportului și deshumării cadavrelor umane, cimitirelor, crematoriilor umane, precum și a criteriilor profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii funerare, HG 1233/2016, art.10.1b2:

http://www.ms.gov.ro/documente/HG_1233_2516.pdf, accesat 25.10.2016;

[xii] Simon, Julian. Ultimate Resource II:

http://www.juliansimon.com/writings/Ultimate_Resource/TCHAR37.txt, 06.11.2016;

[i] Constituția României, art.47.1:

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2#t2c2s0sba47, accesat 03.11.2016;

[ii] Legea 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, art.2.1:

http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_102_2014_cimitirele_crematoriile_umane_serviciile_funerare.php, accesat 25.10.2016;

[iii] HG 741/2016: Hotărâre Nr. 741/2016 pentru aprobarea Normelor tehnice și sanitare privind serviciile funerare, înhumarea, incinerarea, transportul, deshumarea și reînhumarea cadavrelor umane, cimitirele, crematoriile umane, precum și criteriile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii funerare și nivelul fondului de garantare, art.3:

https://www.legalis.ro/legalis/chapterview-document.seam?tocId=nvxv6mrqge3f6obugnpwinbyhbstg&documentId=nvxv6mrqge3f6obugnpwinbyhbstimrw&utm_medium=link&utm_campaign=acte-mo&utm_source=stire-legalis&utm_content=HG-741-2016&utm_term=MO-843-2016, accesat 30.10.2016;

90 Shares
Share
Tweet
Share