16 October 2019
Home / Articole / Debitor cu răspundere limitată (despre legea dării în plată)

Debitor cu răspundere limitată (despre legea dării în plată)

După legea insolvenței persoanelor fizice, iaca se apropie și legea privind darea în plată a imobilelor cumpărate pe credit. Detalii aveți aici:

Piperea

Care e părerea mea? Am spus mai demult că legea falimentului este un instrument intervenționist cu consecințe dubioase. Legea dării în plată se înscrie în aceeași logică. Paradoxul este că nici inițiatorii săi nu par conștienți de efectele pe termen lung ale acestei legi.

Să fie clar, nu cred că sindicatul (sau patronatul) bancar a rostit vreo idee valoroasă. Dar e suficient să te gândești: ce se poate întâmpla atunci când cineva care ia un împrumut dobândește un mijloc legal de a scăpa de datorie fără să o achite? Căci asta este întrebarea, restul sunt detalii. Comportamentul prădător al băncilor este un detaliu. “Obligația” statului de a asigura un trai decent este un detaliu. “Nevoile poporului” sunt un detaliu. Profitul băncilor este un detaliu. Trebuie să ne concentrăm pe problema principala, pe “legile economice” care sunt la fel de imuabile ca și gravitația. Așadar: ce efect are asupra comportamentului uman ușurarea datornicilor prin intervenția statului? Și, ca întrebare suplimentară: cine plătește pentru această ușurare?

Din perspectivă economică, intervenția în favoarea debitorului are drept efect hazardul moral. Dar, o să zică cineva, și băncile beneficiază de ajutorul BNR, ba chiar al întregii populații, așa cum au stat lucrurile în 2009-2010 când am semnat că ne împrumutăm de 20 miliarde. Categoric, băncile înoată într-un hazard moral uriaș. Acesta este motivul pentru care asistăm (istoric vorbind) la expansiunea creditului, adică la creșterea îndatorării, la fragilizarea sistemului financiar și la crize recurente. Cum îndreptăm situația? Creând un hazard moral de sens contrar? Adică după ce că, grație politizării producției de monedă, băncile sunt încurajate artificial să dea credite ieftine și să vâneze debitori, acum politizăm și datoriile, astfel încât oamenii să devină chiar mai avizi decât înainte să ia credite și să cumpere case?

 

Se pare că da. Întreaga discuție și circul din Parlament se rezumă la o reglare de conturi populistă: cei care au privilegii vor să și le păstreze, ceilalți vor și ei o felie de tort.

Nassau

Judecând din poziția debitorilor, efectul legii va fi creșterea cererii de credite. Fiindcă acum poți să scapi mai ușor de ele. Creșterea cererii de credite, împreună cu creșterea primei de risc – datorită faptului că bancherii s-ar putea trezi cu imobilul deșertat în propria curte de către debitorii nemulțumiți – va imprima o tendință de creștere a ratei dobânzii. Astfel, pentru a-și impune obiectivele de politică monetară și principiile intervenționiste, banca centrală va întinde și mai mult coarda, forțând mai mult tiparnița de bani pentru a regenera aceleași condiții facile de contractare a creditelor ca înainte de apariția legii.

Pe termen lung, legea dării în plată va avea drept consecință creșterea gradului îndatorării publicului. Cine va plăti pentru ea? Tot populația fiindcă, vorba lui Ilie Șerbănescu, altcineva nu există! De asemenea, legea va exacerba fluctuațiile de tip boom-bust: în faza de boom cererea de credite va fi mai mare decât în absența legii, deoarece publicul va fi mai stimulat să se îndatoreze; pe faza de bust, scăderea pieței imobiliare și devalorizarea activelor va fi mai drastică, deoarece băncile vor scoate la mezat ipotecile acumulate. Pentru a preveni colapsul, autoritățile politice vor recurge la ceea ce au făcut deja americanii: intervenții mai mari decât până în prezent, pentru a-i salva pe principalii jucători. Vom vedea probabil cum BNR va ajunge să cumpere ipotecile falimentare aflate în posesia băncilor – exact cum se întâmplă în “lumea civilizată”. Și, grație spălării pe creier din școală și îngustimii analizelor din presă, nimeni nu-și va mai aminti cum de s-a ajuns acolo.

 

57 Shares
Share
Tweet
Share