20 October 2020
Home / Articole / De profesie voluntar

De profesie voluntar

Un deputat a venit cu năstrușnica idee de a transforma anii de voluntariat în ani de experiență profesională:

Voi introduce în Parlament, în prima săptămână din septembrie, Legea voluntariatului, şi sper să fie adoptată până la sfârşitul anului sau sfârşitul acestei sesiuni parlamentare. Această lege reglementează voluntariatul în România la fel ca în UE, unul dintre beneficiile importante fiind că perioada de voluntariat din timpul studiilor va fi recunoscută ca experienţă profesională

Nu mă miră nimic în România, țara în care plouă cu legi care mai de care mai telefonate pentru diversele grupuri de interese ce stau, de fapt, în spatele lor. Dar inițiativa asta se remarcă totuși prin pitoresc. Întotdeauna am detestat munca voluntară. Și întotdeauna munca voluntară a fost cerută și aplaudată. Pe timpul comunismului făceam muncă voluntară la cules castane. În capitalismul bălțat cu socialism de astăzi tinerii fac voluntariat pentru corporații visând că, după câteva luni de practică cineva acolo sus îi va angaja neapărat. De parcă firmele nu sunt suficient de deștepte încât să caute alți voluntari imediat ce generația curentă se plictisește de muncit pe gratis. Însă culmea voluntariatului este să muncești gratis pentru stat. Să faci voluntariat pe proiecte europene, de pildă. Așa ceva e genial și arată cât de mult a evoluat manipularea de la Ceaușescu încoace. Că pe vremea aceea nu-mi amintesc de vreun coleg care să se laude că a cules mai multe castane decât ne cerea școala, dar pe vremea asta văd tineri care nu mai pot de fericire că au făcut muncă voluntară în cutare proiect public.

Să revenim la lege. Prima întrebare care îmi vine în minte este clasică: ce are de-a face voluntariatul cu profesia? Nu m-aș mira să aud pe cineva pe stradă spunând cu mândrie “Eu sunt de profesie voluntar”, la fel cum unii azi se pot deja lăuda că sunt de profesie parlamentari sau primari. Vă dați seama, pun pariu că în scurt timp se va introduce și meseria de “voluntar” în nomenclatorul calificărilor. Și culmea ar fi să ajungi să dai examen ca să obții certificatul de voluntar. Pentru că, nu-i așa, voluntariatul nu e pentru toți – nici pionier pe vremuri nu era obligatoriu să ajungi, trebuia să tragi tare.

Și acum chiar revin la lege. Inițiativa cu pricina a fost menționată în contextul unei discuții privind fondurile europene. Ceea ce oferă și un prim indiciu – solid, zic eu, despre utilitatea ei. Căci doar nu credeți că legile sunt date la nimereală, că sunt extrase din pălărie ca biletul câștigător la loterie. Indiferent cât am glumi pe seama lor – pe bună dreptate – indiferent cât de caraghioase sunt din perspectiva societății, legile sunt cât se poate de serioase pentru inițiatorii lor. Legiferarea este un business sau, dacă vreți să mă exprim altfel, parlamentarii nu fac muncă voluntară! Fie doar și pentru faptul că au trecut de vârsta la care cineva se mai poate lăsa fermecat de “mărețele realizări” pe care cineva, cu abilitate, vrea să ne convingă că da, putem să le facem – gratis. Deci, care e business-ul cu legea asta?

Eu bănuiesc că este o lege făcută pentru a răspunde cerințelor voluntarilor care au lucrat pe tarlaua fondurilor europene și care, ajunși și ei la vârsta maturității (omul vrea să se căsătorească, să aibă copii, să-și cumpere o casă), înțeleg că a sosit timpul să nu se mai întrebe “Ce pot face eu pentru țară”, ci invers, “Ce poate face țara pentru mine?”. Adică vor să depună și ei un proiect și să lucreze în echipa de management a acestuia, dar să fie în sfârșit plătiți. Și întâmpină o mică problemă: numărul anilor de experiență profesională generală, respectiv numărul anilor de experiență specifică. Că așa e normal, să dovedești că ai funcționat cu acte în regulă în domeniul respectiv. Prin urmare, oamenii vor să-și facă rost de acte, cum are veni să-și scoată certificat de voluntar, pardon, de expert în fonduri europene. În felul acesta pot inventa și ei o Fabrică de bine pe un salariu de 1000 de euro lunar cel puțin.

Să-i aplaudăm. Au devenit în sfârșit oameni maturi. Și să-i criticăm, pentru că vor să contribuie la pădurea de legislație care sufocă viața socială pentru a-și întări poziția în structurile birocratic-pauperizante.

Eu cred că mai nimerită ar fi o inițiativă opusă: aceea de a desalariza anii de muncă petrecuți în slujbă publică! Chiar așa, ori muncim pentru comunitate, ori nu mai muncim! Dacă țara este plină de funcționari care vor să se sacrifice de dragul binelui ei, atunci eu zic să-i lăsăm fără salarii, oriunde s-ar afla: în Parlament, în ministere, în primării, în fonduri europene. Să transformăm munca funcționarului public în experiență de voluntariat. Poate atunci o să înceapă în sfârșit reforma.

0 Shares
Share
Tweet
Share