30 October 2020
Home / Nevoia de reforme / De la parlament online la „fără parlament” şi înapoi la elita societăţii

De la parlament online la „fără parlament” şi înapoi la elita societăţii

Am scris astăzi despre propunerea de parlament online a lui Varujan Pambuccian. La momentul în care analiştii îşi exprimau pesimismul în legătură cu cheltuielile de funcţionare ale noului Parlament, mai numeros, domnul Pambuccian a venit cu propunerea interesantă ca parlamentarii să se reunească… în circumscripţiile lor şi să voteze online. În opinia mea argumentul este bun, însă pentru a fi consecvenţi ar trebui să cerem desfiinţarea completă a Parlamentului – aşa cum îl ştim:

De exemplu, dacă tot ne pasă de economia de resurse şi de democraţia nelimitată, atunci ar trebui să observăm că informatizarea permite în prezent agregarea deciziilor politice la nivelul unui colectiv enorm, de sute de milioane de indivizi. Dacă reţeaua de socializare Facebook are aproape 1 miliard de utilizatori activi (lunar) atunci nu văd ce ne împiedică să extindem Parlamentul până la dimensiunea întregului corp electoral: 18 milioane votanţi. Dacă tot este să instituim un Parlament online, atunci să instituim unul maximal, prin care fiecare cetăţean să poată vota (de acasă, de la birou, din metrou) legile ţării în conformitate cu propria preferinţă. Practic, Parlamentul aşa cum îl ştim s-ar desfiinţa, alegerile parlamentare ar dispărea şi ele, am economisi zeci de milioane de euro anual şi – cel mai important – nimeni nu se va mai putea plânge vreodată de „deficitul democratic”, de faptul că aleşii decid în dispreţul alegătorilor: după o asemenea reformă, alegătorii înşişi ar decide tot: dacă şi cum să se schimbe Constituţia, cum să fie finanţată educaţia, la ce vârstă să se iasă la pensie, câţi brazi de Crăciun să se taie în fiecare an etc.

Mă îndoiesc că domnul Pambuccian ar susţine până la capăt argumentul economiei de resurse. Ceea ce nu înseamnă în fond mare lucru. Să ne amintim că Milton Friedman justifica sistemul banilor de hârtie tot prn prisma economiei de resurse (etalonul-aur presupune să sapi după aur). Evident, eliminarea risipei nu este totul. În cazul banilor de hârtie contează şi faptul că guvernul le poate manipula cantitatea după bunul plac, introducând un element de incertitudine major în activitatea economică. În cazul Parlamentului, ar trebui să nu uităm că miza nu este să găsim răspuns la întrebarea “Cât de ieftin suntem conduşi?”, ci la “Cât de bine suntem conduşi?” În mod normal societatea este condusă de elite, care deetrmină mersul ideilor şi formulează politica relevantă. Elitele sunt întotdeauna o minoritate. Deci e bine ca o minoritate să ia explicit deciziile, chiar dacă asta presupune unele cheltuieli.

Desigur, ne putem îndoi că minoritatea care a ocupat fotoliile Parlamentului de două decenii încoace a fost una de elită! Dar asta este altă problemă.

0 Shares
Share
Tweet
Share