20 October 2020
Home / Nevoia de reforme / De la deficitul economic la insolvența politică: de ce ducem lipsă de fapt?

De la deficitul economic la insolvența politică: de ce ducem lipsă de fapt?

Costi Rogozanu spune că problema reală de care suferim este “deficitul economic”. Înțeleg că dacă stăteam și noi mai bine cu mălaiul atunci nu-și mai permiteau agenturile europene să tragă guvernul Ponta de mustăți. Zice autorul:

Să repetăm. Ideea suspendării a fost tîmpită. USL s-a pus singură în poziţia de a se eroda rapid deşi avea un 70% asigurat pentru alegerile din toamnă. Motivul invocat – imposibilitatea cobitării. Serii întregi de lovituri pe sub centură au fost completate însă cu interpretarea vestului: România e deficitară democratic.

Un discurs vestic al anilor 90 despre România primitivă şi comunistă a renăscut în forţă. Austeritatea economică dacă nu te pune jos direct, îţi dă note proaste democratice, se pare. Niciodată n-am văzut politica austerităţii mai vizibil lobbyistic-ideologică. România devine o poveste de cum poţi trata o ţară ca pe o Grecie, fără să fi ajuns economic în acel hău.
Deficitul este fundamental economic. De aici derivă tot restul de abuzuri.

Cam machiavelic argumentul pentru gusturile mele, dar poate nu știu eu ce-i bun. Întrebarea pe care cred că trebuie să ne-o punem, presupunând că miza este într-adevăr cea arătată de Costi Rogozanu, este “Cum ne sporim puterea economică?”

Voi reveni cu răspunsul, dar până atunci vă recomand și articolul lui Doru Lionăchescu – “România în insolvență politică”:

Spectrul insolvenţei politice ridică doua întrebări legitime: cum am ajuns aici şi ce e de făcut? În ce priveşte întâia dilemă consider că principala cauză a situaţiei noastre de azi o constituie deficitul colosal de oameni serioşi cu care ne confruntăm.
România este azi o ţară sufocată de şmecheri, de descurcăreţi, de fufe şi de “cocalari”. Virtuţile epocii noastre nu mai sint efortul, educaţia, meritocraţia; eroii vremii sint guralivii, plagiatorii, caftangiii. Ignoranţa agresivă e norma, ciordeală de la stat medalia de onoare! Era inevitabil ca odată şi odată această drojdie socială să-şi afle drumul către cercurile înalte ale puterii. Pentru mulţi dintre tinerii nostri lideri, serviciul public nu înseamnă o carieră onestă, în sprijinul binelui comun, ci o traiectorie cât mai rapidă către a juca table pe Coasta de Azur – aşa cum i-au vazut pe mentorii lor. În acelaşi timp e mare secetă de oameni seriosi, modeşti, muncitori, cu şapte ani de-acasă şi care nu acceptă sa execute orbeşte orice porcărie le-ar cere şeful direct ori liderul de partid.
Ce e de făcut? Soluţia raţională – singura fezabilă, în opinia mea – ar fi consolidarea unui minim consens politic pentru numirea unui guvern de tehnocraţi care să reconstruiască credibilitatea internaţională a ţării şi să pregătească alegeri generale atât parlamentare, cât şi prezidenţiale în cel mai scurt timp.

Deci, în opinia președintelui Capital Partners problema fundamentală nu este “deficitul economic” ci “deficitul de oameni serioși”. Tocmai fiindcă nu avem niște tehnocrați de încredere la cârmă, tocmai de aceea stăm prost și cu mălaiul.

Pe domnul Lionăchescu l-aș întreba simplu: Bun, facem alegeri și pe urmă ce? Căci clasa politică s-a dovedit prea puțin devotată interesului național și prea lipsită de abilitățile necesare unei conduceri eficiente a României în capitalism. Ca să nu mai zic că balanța puterii este posibil să rămână destul de fragilă și după alegeri. Punem iar un guvern de tehnocrați? Acesta este scopul democrației, să ne plimbăm pe la urne pentru ca la guvernare să ajungă
“prin detașare” ba un judecător, ba un bancher, ba te pomenești un ONG-ist mai înainte abonat la “pleașca” guvernamentală?

Ce-i de făcut? Ce ne lipsește cu adevărat? Viziune ideologică. Partidele existente la ora actuală au o conturare ideologică prea vagă, ca să fiu elegant. Diferențele dintre programele lor de guvernare sunt minime. Iar când ajung la putere este și mai rău, fiecare își aplică programul atât cât le permite FMI, UE sau lobby-știi din interiorul propriilor structuri. Social-democrații fac privatizări (prin care activele statului nu ajuns însă în circuitul veritabil al pieței). Liberalii cresc pensii și salarii sau – ca să nu omit pe nimeni – cresc impozite. Totul fără viziune, fără convingere, fără argument. Din considerente de moment, din calcule electorale, din presiuni externe sau stimulente interne.

Fără viziunea ideologică potrivită România nu va întreprinde niciodată reformele necesare pentru înlăturarea “deficitului economic” și creșterea rapidă a nivelului de bunăstare. Fără politicieni mânați de idealuri, valori și repere doctrinare, România va cădea mereu pagubă colaterală în mijlocul luptelor pentru funcții publice sau va eșua inevitabil sub atenta oblăduire a tehnocratului dezinteresat și lipsit de legitimitate.

0 Shares
Share
Tweet
Share