28 October 2020
Home / Articole / De ce se scumpesc produsele în hipermarketuri înainte de scăderea TVA

De ce se scumpesc produsele în hipermarketuri înainte de scăderea TVA

152 Shares

Primul-ministru a amenințat în repetate rânduri că Miliția prețurilor a.k.a. Consiliul Concurenței va veghea la ieftinirea alimentelor după ce va fi implementată scăderea TVA:

“O scădere atât de mare a TVA este imposibil să nu se vadă în preţ. Vom fi foarte atenţi după 1 iunie”

Am explicat care sunt efectele scăderii TVA la alimente – în bună măsură scăderea prețurilor. Dar insistența cu care premierul vrea să vadă această ieftinire – și care demonstrează tocmai populismul și disperarea politică ce stau la baza luării acestei măsuri – merită un răspuns “în formă continuată”.

Ideea de bază este că nivelul general al prețurilor nu depinde în mod direct de politica fiscală sau de impozite, ci de relația dintre cererea și oferta de bani. Hai să luăm un scenariu un pic mai tare decât cel amintit mai sus și să presupunem că TVA scade de tot (la zero) la toate produsele. Păi, cu atât mai mult ar trebui “să vedem în prețuri”, această modificare fiscală, corect? Și totuși lucrurile nu stau așa. Să descompunem fenomenul pe etape, pentru a fi mai expliciți:

  1. În prima fază, TVA scade la zero, impactul contabil arată o ieftinire de 20%. Absolut toate produsele sunt disponibile la vânzare cu prețuri proporțional mai mici.
  2. Asta înseamnă că populația cheltuiește mai puțini bani atunci când merge la cumpărături. Plătim, pe aceleași produse cumpărate, în aceleași cantități, cu 20% mai puțin.
  3. Ne rămân, deci, niște bani în buzunar. Ce facem? Aici e aici… dacă cererea noastră pentru bani (adică pentru rezerve de bani lichizi) a rămas constantă – și nu văd nici un motiv pentru care cererea de bani s-ar schimba ca urmare a șocului fiscal, cei care nu cred sunt rugați să consulte manualele de economie – atunci nu o să ne convină să rămânem cu acești bani. Vom considera că avem prea multe rezerve de lichidități în raport cu venitul. Și ce vom face? Vom renunța la acești bani, adică îi vom arunca pe piață, îi vom cheltui pe diverse bunuri și servicii.Vom cumpăra mai multe bunuri și servicii decât înainte de scăderea fiscalității, deoarece în acest moment avem prea mulți bani disponibili în raport cu cererea noastră pentru ei.
  4. Presupunând în continuare că aceste cheltuieli suplimentare sunt egal distribuite între sectoarele economiei, rezultă că nivelul prețurilor se va reîntoarce la vechiul nivel. Cu alte cuvinte, puterea de cumpărare a banilor rămâne schimbată.

Așa cum am mai spus pe blog, această analiză nu face decât să expliciteze ideea că puterea de cumpărare a leului, adică valoarea banilor, depinde de cererea și oferta de lei – la fel cum valoarea merelor depinde de cererea și oferta de mere.

Acum, în realitate lucrurile nu se întâmplă exact așa cum le-am descris mai sus, chiar dacă ipotezele se păstrează. De ce? Pentru că oamenii nu acționează sacadat ca niște roboței idioți (o formulare mai bună nu am găsit). Ei acționează anticipativ. Și nici măcar nu este nevoie ca toată lumea să acționeze astfel, ci doar o parte a membrilor societății, cei mai capabili să înțeleagă cursul vieții economice. Cine sunt aceștia? Întreprinzătorii!

Ce vedem în prezent, știrile legate de comportamentul hipermarketurilor care scumpesc în avans legumele sau băuturile sau impun noi taxe de raft furnizorilor, reflectă acest comportament anticipativ. Hipermarketurile realizează ce va urma – ce v-am spus mai sus: anume că oamenii vor rămâne cu un surplus de bani pe care îi vor cheltui mai departe tot în hipermarket, astfel încât cererea pentru diverse produse va crește, ceea ce va imprima prețurilor o mișcare ascendentă, care va compensa oarecum tendința strict contabilă de scădere a prețurilor în prima fază. Comercianții știu că sunt aceiași bani pe piață, deci nici nivelul general al prețurilor nu are cum să fie diferit. E simplu ca bună ziua.

hipermarket

Singura întrebare care rămâne, este următoarea: cum va fi distribuită plăcinta creată prin modificarea fiscalității? Cu alte cuvinte: comercianții știu că nivelul general al prețurilor rămâne neschimbat, dar asta nu înseamnă că nimeni nu are de câștigat de pe urma ei – din contră! Diferența aia contabilă, dintre 124 (prețul cu TVA vechi) și 109 (prețul cu TVA nou) se duce în bunăstarea cui? În bunăstarea consumatorului? În profitul hipermarketului? În bilanțul furnizorului? Și cât anume? Asta e întrebarea, aici e bătălia. Prin măsurile adoptate, hipermarketurile nu fac decât să ducă această luptă care pe care.

Adevărul este că tocmai aceste măsuri, reclamate de presă și acuzate de primul-ministru, tocmai încercarea hipermarketurilor de a-și tăia o felie cât mai mare din plăcinta oferită de guvern arată intensitatea competiției, nu lipsa ei! Să fim serioși, cumpărătorilor le-ar conveni să se ieftinească produsele exact conform calculului contabil și să capitalizeze ei tot câștigul! – asta i-ar conveni și guvernului populist, fiindcă hipermarketurile nu votează. Producătorilor de iaurt sau fermierilor le-ar conveni să capitalizeze ei tot câștigul, vânzând hipermaketurilor la aceleași preț ca înainte de scăderea TVA. Vreți ca hipermarketurile să fie mai proaste?!

Așa funcționează economia. Încă o dată: impactul contabil al scăderii TVA nu este totuna cu impactul economic. De fapt, până la urmă contabilitatea nu va face decât să constate realitatea eonomică.

Post Scriptum de etapă: nivelul general al prețurilor nu se referă la prețurile alimentelor, nici măcar la prețurile tuturor bunurilor de consum, ci la prețurile tuturor bunurilor și serviciilor din economie, de la pâine până la apartamente. Când spunem că nivelul prețurilor rămâne constant, asta nu înseamnă că produsele alimentare nu se vor ieftinit ca urmare a reducerii TVA, așa cum am mai spus și în primul articol citat aici.

***

Mai există, din păcate, și o altă explicație pentru scumpirea anumitor produse alimentare: campania anti-evaziune a ANAF. Colectarea strictă a birurilor echivalează cu creșterea presiunii fiscale, care descurajează oferta și determină astfel creșterea prețurilor. Vă dau un exemplu concret, din Brașov, unde de câțiva ani obișnuiesc să merg într-o piață en-gros de legume și fructe. Este aproape pustie! Comercianții s-au rărit considerabil, iar prețurile sunt la fel de mari ca în hipermarketuri sau ca la țăranii care vând pe marginea DN 1. Nu am altă explicație decât controalele ANAF.

Evaziunea este foarte ridicată în sectorul alimentar. Combaterea ei nu face decât să compenseze (precedând-o!) scăderea TVA. Dacă această explicație este adevărată, atunci toți “analiștii” și politicienii care înjură cartelul hipermarketurilor ar face bine să fugă la culcare; fiindcă sunt expirați și fac rău societății românești.

152 Shares
152 Shares
Share
Tweet
Share