22 October 2020
Home / Finanțe-Bănci / De ce nu cresc investițiile dacă scade dobânda, Mitică?

De ce nu cresc investițiile dacă scade dobânda, Mitică?

ZF scrie despre “Efectul contradictoriu al scăderii dobânzilor: clienţii cu bani economisesc mai mult, nu caută alternative”. Aparent este un puzzle, într-adevăr. De ce dacă dobânda a scăzut atât de mult oamenii nu fug de cash, de ce oare nu încep să investească? Nu-și dau seama că nu câștigă nimic dacă țin banii în depozite bancare, sunt chiar atât de idioți? Ba mai mult, cu cât dobânzile sunt mai mici cu atât ei economisesc mai mult, de parcă au înnebunit cu totul! Și situația asta nu e valabilă doar în România, ci în foarte multe alte țări unde investițiile și creditarea au înghețat chiar dacă randamentul real al depozitului bancar a ajuns la zero.

De fapt gândim problema în termeni greșiți și de asta nu o înțelegem. Noi suntem tributari modului keynesian de gândire, care spune că rata dobânzii este prețul banilor, “the reward for parting with liquidity”. De fapt Keynes este extrem de confuz în idei și exprimare (și astăzi economiștii încă încearcă să lămurească oare ce a vrut să spună de fapt…), el echivalează și cererea de bani cu economisirea, explică economisirea prin motive psihologice obscure ș.a.m.d. Dar este important să reținem însă că, în esență, pentru Keynes rata dobânzii este un fenomen monetar și totodată un cost al investițiilor. Pe scurt, în optica keynesienilor, rata dobânzii este un obstacol în calea creșterii investițiilor, a creării de locuri de muncă și a creșterii PIB.

Ne mișcăm așadar în umbra unei moșteniri intelectuale conform căreia oamenii economisesc sau țin bani cash ori în bănci pentru motive obscure, dar oricum fiindcă ei cred că este rentabil. Dacă procedează așa, atunci rezultatul este o cantitate prea mică de investiții și stagnarea economiei. Ce ar trebui să facă statul? Să penalizeze economisirea, să le spună oamenilor că pierd dacă țin banii degeaba în  loc să-i cheltuie. Cum? Tipărind bani și reducând implicit atât rata dobânzii cât și valoarea banilor. Keynes credea că, la o adică, dobânda poate să dispară!

Keynes

Complet fals.

Dobânda nu este ce spune Keynes. El operează cu o teorie total greșită despre dobândă. Vă propun să deschidem „biblia economică a omului civilizat” unde citim că:

“Dobânda originară nu este un preţ determinat pe piaţă de interacţiunea cererii şi a ofertei de capital sau de bunuri de capital. Nivelul său nu depinde de intensităţile acestei cereri şi a acestei oferte. Ea este, mai degrabă, cea care determină atât cererea, cât şi oferta de capital şi de bunuri de capital…

Lumea nu economiseşte şi nu acumulează capital pentru că există dobândă. Dobânda nu este nici imboldul pentru economisire, nici recompensa sau compensaţia acordată pentru abţinerea de la consumul imediat. Ea este raportul evaluării relative a bunurilor prezente, faţă de bunurile viitoare….

Dobânda originară este o categorie a acţiunii umane. Ea se manifestă în orice evaluare a bunurilor externe şi nu poate dispărea niciodată. Dacă, într-o bună zi, s-ar repeta starea de lucruri care s-a manifestat la finele primului mileniu al erei creştine, când unii oameni credeau că sfârşitul ultim al tuturor lucrurilor pământeşti este iminent, atunci oamenii ar înceta să se mai preocupe de dorinţe viitoare seculare. În ochii lor, factorii de producţie ar deveni inutili şi lipsiţi de valoare. Discountul bunurilor viitoare faţă de cele prezente nu ar dispărea. Dimpotrivă, el ar creşte, dincolo de orice măsură.”

Deci, dobânda pozitivă nu e firească fiindcă e normal ca oamenii să câștige; dobânda pozitivă nu e momeala care ademenește publicul să economisească și pe care, la o adică, poate să o anuleze statul; este este efectul, nu cauza economisirii. Ce înseamnă asta? Înseamnă că dobânda pozitivă există în acțiunea umană indiferent ce face banca centrală, indiferent cum se joacă ea cu rata de politică monetară sau cu alte instrumente. Iar structura de producție (alt concept absent din manualele mainstream) va fi modelată în funcție de acțiunea umană. Politica băncii centrale nu poate anula fenomenul dobânzii și nici organizarea proceselor de producție dictate de aceasta, ci îi poate suprapune un element fictiv, monetar.

Să revenim la problema actuală: de ce economisește dar nu investește lumea? Deoarece sistemul este fracturat la mijloc. În mod normal economisirile ar trebui să se transfere în investiții, prin intermediul băncilor sau al pieței de capital, dar rețeaua este scurtcircuitată. Ce s-a întâmplat? Prin politica de manipulare a banilor și a creditului băncile centrale au contribuit în trecut la acumularea unui val masiv de investiții greșite. Mulți antreprenori au realizat că au risipit capitalul și că au o mare problemă: cum să supraviețuiască dezastrului, cum să evite falimentul și să ramburseze datoriile acumulate. La rândul lor, mulți oameni de rând au acumulat datorii importante, fiindcă li s-a sădit convingerea că economia merge într-o direcție bună, că prețurile caselor și al altor active va continua să crească, că sunt mai bogați decât sunt de fapt și că își pot permite orice. Izbucnirea crizei le-a tras o palmă și i-a trezit la realitate. Au descoperit că sunt de fapt mult mai săraci decât credeau și că nu-și pot realiza toate ambițiile fantasmagorice. Partea bună este că au început să judece realitatea mai prudent. De exemplu, acum sunt îngrijorați inclusiv de perspectiva ca guvernele să dea faliment (vorba vine), deoarece și ele cheltuie mai mult decât colectează iar pe alocuri datoriie publice au ajuns a un nivel astronomic.

Consecința?

(1) Oamenii pun bani deoparte fiindcă se tem. Ei economisesc nu pentru că sunt labili psihic, cum spune Keynes, ci pentru că realizează că le trebuie mult capital măcar pentru a-și menține nivelul de trai. În trecut s-au împrumutat ca să-și ia mașină, casă, diverse bunuri, au spart banii în excursii. Acum își dau seama că de fapt au făcut o prostie și sunt îngrijorați să descopere că nici nu prea își permit să dețină toate aceste bunuri, pe care nici nu le dețin de fapt! (sunt ale băncilor). Ei acumulează cât de mult capital pot, își restrâng consumul pentru a-și asigura ziua de mâine. Repet, acest comportament este foarte sănătos. În fața lui, scăderea ratei dobânzii este o glumă. Este ca și cum ai încerca să convingi pe cineva să devină vegetarian vorbindu-i despre prețul mic al cartofilor sau al pătrunjelului. N-are nici o legătură. Oamenii nu economisesc pentru că mizează pe randamentul oferit de bănci, ei economisesc pentru a se re-echilibra financiar, pentru a fi stăpâni pe viața lor, pentru a deține – nu pentru a fi datori. În plus, cum ziceam statele sunt în găleată; ne uităm la guvernul României care mărește taxele an de an și ne dăm seama cam cum merge treaba; evoluțiile fiscal-bugetare ne fac să economisim mai mult.

(2) Oportunități de investiție nu prea există. Câtă vreme boom-ul mergea bine-mersi antreprenorii treceau cu vederea fiscalitatea ridicată, corupția etc. Își permiteau să suporte lipsa infrastructurii. Sau așa credeau ei. Acum lucrurile se judecă la rece: pentru ce să investești, ca să-ți ia statul cea mai mare parte a banilor?! Păi cine este nebun să deschidă o fabrică în România, mai ales dacă nu are conexiuni politice? Culmea, birocrații statului au ajuns ei înșiși să nu mai semneze nimic, să nu mai cheltuie banii din buget de teamă că îi saltă DNA-ul!

Cam asta este treaba. Degeaba inventăm noi teorii, facem propagandă și apăsăm pe butoane. Lumea nu mai e așa ușor de prostit. Deocamdată.

Ah, am uitat soluția… dar nu face nimic, soluția oricum nu va fi pusă în practică! Pentru a avea o piață de capital funcțională ar trebui să avem o economie de piață funcțională în general (nu așa, că zice UE). Vi se pare că avem așa ceva? Vi se pare că putem avea așa ceva pe termen scurt? Ar trebui să curățăm economia de faliți, ar trebui scăzută drastic povara fiscală și eliminate piedicile birocratice, ar trebui să avem o monedă sănătoasă (adică scoasă de sub umbrela politicii). Complicat. Mai ales dacă educația economică este asta care ne face să ne uităm la economie ca curca-n lemne.

3 Shares
Share
Tweet
Share