16 July 2019
Home / Articole / Dacă aveți de ales între două rele, mai bine stați acasă

Dacă aveți de ales între două rele, mai bine stați acasă

687 Shares

Să presupunem că este ora prânzului, intrați să mâncați într-o cârciumă și ospătarul vă spune că nu are altceva decât două feluri de ciorbă: de fasole și de spanac (rețeta săptămânii). Ghinion, ciorba de spanac nu va place, iar cea de fasole este veche de 3 zile. Trebuie să alegeți dintre două rele răul cel mai mic? Sau vă vedeți de drum?

Dacă este să ne luăm după cei care ne tot cheamă la vot, ar trebui să rămânem în restaurant și să mâncăm ceva, oricât de rele ar fi ciorbele, să alegem una dintre ele. Dar este absurd, în practică nimeni nu face asta aproape niciodată. Ci merge mai departe și caută alt restaurant sau ceva de mâncare care să-i placă.

Gândiți-vă ce s-ar întâmpla dacă toți clienții care ar trece pragul restaurantului ar rămâne să mănânce. Patronul restaurantului ar fi super-fericit; “sistemului” lui dă roade: “Dă-le la clienți doar două ciorbe și uite, nimeni nu protestează!” În egală măsură, gândiți-vă ce se întâmplă din cauză că aproape nimeni nu acceptă să fie tratat atât de prost: fuga clienților duce restaurantul în faliment și/sau lângă el se va construi altul care își va servi consumatorii cu mai mult respect. Suveranitatea consumatorului asta înseamnă: că suntem liberi să alegem și să refuzăm să cumpărăm. În momentul în care lumea este captivă unui restaurant, atunci s-a încheiat cu suveranitatea; restaurantul este monopol și își va bate joc de bietul client, eventual micșorând meniul la o singură ciorbă și scumpind-o până la un nivel exorbitant.

Apologeții votării exact asta ne sfătuiesc să facem: să acceptăm monopolul și să înghițim mizeria cea mai mică. Cel mai stupid argument pe care îl invocă este acela al datoriei cetățenești: este de datoria noastră să ne alegem reprezentanții. Săracii activiști, ei înțeleg democrația fix pe dos (precum în sovietele comuniste). Însă democrația înseamnă că ai dreptul să alegi și să candidezi, nu datoria de a vota. La fel cum suveranitatea consumatorului nu înseamnă datoria de a cumpăra.

Dar, în fine, să rămânem la comparația cu restaurantul. Susținătorii prezentării la vot în orice condiții vor spune că această comparație este exagerată, deoarece:

  • votul se exercită o dată la 4 ani, nu în fiecare zi, deci momentul este mult mai important
  • în vreme ce poți să refuzi oferta de doi bani a restaurantului căutând altceva de mâncare, nu poți să eviți alegerile politice – decât dacă emigrezi.
  • spre deosebire de cazul cârciumii, care are nevoie de un număr semnificativ de clienți pentru a funcționa profitabil, la alegeri este suficient să se prezinte Dorel, un singur votant, și el va decide practic pentru toată lumea. Ați auzit probabil sloganul: “Dacă nu mergi la vor, vor alege alții pentru tine.”

Toate motivele de mai sus sunt greșite. Iată de ce:

În primul rând, faptul că nu se țin alegeri în fiecare zi, ci doar la 4 ani, nu înseamnă că la momentul respectiv trebuie să înghițim o mizerie proporțional mai mare! Argumentul este fals la modul elementar. Clasa politică reacționează la dorințele cetățenilor în orice moment, nu doar din 4 în 4 ani. Manifestarea politică a publicului se poate exercita oricând. Așa s-a întâmplat momentul 1989. Așa a căzut guvernul Ponta. Așa a plecat din funcție ministrul Achimaș. Activiștii ar trebui să știe bine acest lucru, fiindcă tocmai ei se ocupă cu organizarea protestelor sociale! Deci faptul că cineva a fost ales președinte sau parlamentar sau primar nu înseamnă, în fond, nimic. El poate fi dat jos oricând majoritatea își exprimă preferința în acest sens. Nici un politician nu poate guverna fără acceptul (măcar tacit) al majorității, indiferent câtă lume l-a votat.

vot

Al doilea motiv invocat, dacă îl analizați cu atenție, vedeți că este unul mai degrabă în favoarea acceptării ofertei restaurantului decât în favoarea votării celui mai mic rău politic. Și asta deoarece costul refuzării meniului culinar este de multe ori mai mare decât costul refuzării meniului politic. În fond, este ora prânzului, pauza ta de masă este limitată, unde te poți duce să mănânci? Cât de mult îți permiți să cauți de mâncare? Vei fi stimulat să iei loc la masă și să mănânci ciorba de fasole, chiar dacă e veche de 3 zile. În schimb, ce pierzi dacă nu te duci să votezi răul cel mai mic? Calculați singuri…

Al treilea argument nu este nici el mai corect și abia aici, în acest caz, putem vorbi de o exagerare. Să presupunem că la vot se prezintă un singur cetățean. Ce legitimitate dă acest vot clasei politice? Zero! Va fi o clasă politică lipsită de o susținere activă din partea societății, posibil să fie răsturnată la prima ocazie. Pentru clasa politică, absenteismul major reprezintă un pericol major. Cu cât mai multă lume absentează la vot, cu atât înflorește “pericolul” concurenței politice. Ca și în cazul cârciumii, un antreprenor va veni cu o nouă ofertă, pentru a-i atrage pe nemulțumiți. Dacă actualul primar sau președinte a fost ales doar de un singur cetățean, atunci cât de greu poate fi pentru cineva să-i facă concurență?!

În concluzie, pentru politicienii existenți, absenteismul le flutură în fața ochilor riscul falimentului. Cu cât absenteismul este mai ridicat, cu atât fragilitatea guvernării este mai mare. Politicienilor, precum patronului de cârciumă, le place monopolul. Este esențial să aducă lumea la vot, altminteri nu vor avea nici un motiv cu care să se apere la viitoarele proteste civice și vor zbura instantaneu. Este esențial să încoloneze lumea și să-și creeze legitimitate. Pe ei, doar pe ei îi doare cu adevărat absenteismul.

Așadar, stați acasă și nu vă irosiți muniția. Mergeți la vot doar dacă vă place un candidat, dacă simțiți că vă reprezintă, dacă îl susțineți. Dacă niciunul dintre candidați nu vă inspiră, păstrați-vă energia pentru proxima ocazie și așteptați ceva mai bun. Vă asigur că fără politică puteți să trăiți, fără mâncare mai greu.

687 Shares
687 Shares
Share
Tweet
Share