27 October 2020
Home / Ce face statul? / Curtea Constituțională, socialismul și falimentul statului

Curtea Constituțională, socialismul și falimentul statului

Curtea Constituțională a declarat constituțională legea pensiilor. Nu înțeleg ce atâtea lamentări. Bineințeles că e constituțională! Constituția României nu apără dreptul de proprietate privată… decât atât cât îi convine statului. Acolo unde intervine „interesul public” – adică al guvernului (adică al unui grup de interese) – dreptul de proprietate privată este bun de aruncat la gunoi. În rest, îl garantează din toate puterile.

Constituția nu apără drepturile și libertățile fundamentale. Dacă mâine statul decide creșterea impozitării, adică a confiscării de avuție, măsura este curat constituțională. Dacă mâine Parlamentul (sau guvernul – lucrurile sunt foarte confuze în aceste vremuri democratice) decide impozitarea cu 90 % a veniturilor, eventual ca parte a unui program de impozitare progresivă, Curtea Constituțională nu ar avea nimic de obiectat. Deși confiscându-ne avuția statul ne subminează libertățile fundamentale, așa cum observa Milton Friedman, care cu greu poate fi socotit un filozof radical.

Multă lume crede că politica și economia sunt domenii separate și, într-o largă măsură necorelate; că libertatea personală este o problemă politică, iar bunăstarea materială o problemă economică și că orice fel de rânduieli politice pot fi combinate cu orice fel de rânduieli economice. Principala formă contemporană de manifestare a acestei idei este pledoaria pentru „socialismul democratic”, făcută de mulți dintre cei care condamnă la iuțeală restricțiile impuse libertății individuale de către “socialismul totalitarist” din Rusia, dar sunt convinși că este posibil ca o țară să adopte trăsăturile esențiale ale sistemului economic din Rusia și totuși să asigure libertatea individuală prin anumite reglementări politice… acest punct de vedere constituie o amăgire… o societate care este socialistă nu poate fi în același timp și democratică.

Cetățeanul Statelor Unite, care este obligat de lege să consacre aproximativ 10% din venitul său dobândirii unui anumit tip de contract de asigurare a pensiei, administrat de guvern, este lipsit, într-o măsură corespunzătoare acestui procent, de libertatea sa personală. Iar cât de mult poate fi resimțită această deposedare de libertate și cât de asemănătoare este ea cu deposedarea de libertatea religioasă, pe care toți oamenii ar privi-o ca fiind mai degrabă de natură “civilă” sau “politică” decât “economică”, se poate exemplifica printr-un episod în care a fost implicat un grup de fermieri din secta ammaniților. Din motive de principiu, acest grup a considerat obligativitatea programelor federale pentru “vârsta a treia” drept o violare a propriei lor libertăți personale și, de aceea, a refuzat să achite impozitele și să accepte pensiile. Drept urmare, o parte din șeptelul lor a trebuit să fie vândut la licitație, pentru a acoperi cotizațiile de asigurări sociale. Este adevărat, numărul cetățenilor care au considerat asigurarea obligatorie pentru vârsta a treia drept o lezare a libertății este mic, însă cel care crede cu adevărat în libertate nu o face după numărul partizanilor ei.
(Capitalism și libertate, 1962)

Curtea Constituțională a validat juridic socialismul pensiilor. O lege care reprezintă de fapt un autodenunț al falimentului statului. Căci la acest lucru asistăm în prezent, la un faliment de facto al sistemului public de pensii. Acum, acest faliment poate fi admis explicit sau implicit, în această ultimă variantă prin tot felul de chichițe politice care, toate, nu fac altceva decât să spună oamenilor: statul nu poate să vă dea ceea ce ați crezut voi că o să primiți (atunci când ați cotizat, fraierilor!) Aceste chichițe sunt nenumărate: inflația este una; scăderea pensiilor este alta; creșterea vârstei de pensionare este tot aia.

Deci, cine vrea să fie consecvent și nu doar toboșarul unui grup de interese trebuie să recunoască: socialismul a eșuat și continuă să eșueze în prezent, atât cât mai există. O decizie a Curții Constituționale nu poate schimba acest fapt, nu poate modifica legile științei economice (știu că juriștii învață extrem de puțină economie în facultate, dar asta e). Schemele colectiviste, prin care oamenii sunt obligați să participe la tot soiul de jocuri piramidale de genul sistemului de pensii, sunt sortite eșecului. Că veni vorba, sistemul public de pensii este mai rău decât un simplu Caritas, pentru simplul fapt că la Caritas nimeni nu te obliga să participi. Dar este mai mult decât atât. Orice schemă de colectivism forțat distruge interesul oamenilor pentru muncă și economisire, sporind risipa și accentuând viciile; prin aceste concluzii simple observăm că ea distruge încrederea dintre oameni, solidaritatea – cine asociază sistemul public de pensii cu “solidaritatea între generații” nu are proprietatea termenilor.

Vreți o schimbare în bine? Să desființăm sistemul public de pensii, să anulăm cotizațiile sociale, să ne asumăm fiecare responsabilitatea pentru traiul dincolo de vârsta activă. Apropos, dacă interesează pe cineva, reforma asta este și ea constituțională, pentru că nu este obligatoriu să-i vizeze pe actualii pensionari.

0 Shares
Share
Tweet
Share